Ziua de 10 ianuarie 2024 a fost termenul-limită de trimitere a scrisorilor sau a mesajelor de răspuns la concursul nostru tradiţional de la final de an. Şi anul acesta am primit scrisori din toate regiunile ţării,
Carol Davila, un mentor al medicinei din România
Medicul şi farmacistul român de origine franceză Carol Davila (Carlos Antonio Francesco DâAvila) s-a născut în Italia, în anul 1828. La vârsta de 25 de ani, după ce absolvă Facultatea de Medicină din Paris, vine în România, invitat de domnitorul Barbu Ştirbei, pentru a conduce operaţiunea de organizare a serviciului militar. Însă vizita de lucru preconizată a avea durata de trei ani se prelungeşte pe întreaga durată a vieţii acestui mare om.
Davila a organizat serviciul de ambulanţe, care a activat în Primul Război Mondial, a înfiinţat o şcoală de felceri şi una de chirurgi, care se va transforma în "Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie". A fost profesor de chimie la Universitatea din Bucureşti, a fost ridicat la rangul de general, era pretutindeni, după cum spunea Principele Carol într-o telegramă: "Davila e pretutindeni unde e nevoie de el". A fost el însuşi suferind, nu în ultimul rând din pricina dăruirii sale de a merge personal în inspecţii. A avut un reumatism care i-a adus pareza unui braţ, a suferit de tifos contractat în închisoarea de la Telega, pe când îngrijea soldaţi şi deţinuţi, iar în Războiul de Independenţă a făcut un antrax infecţios, iar sciatica l-a făcut să umble în baston. Personalitatea lui însă impunea, trezea deopotrivă respect şi invidie, fiind şi vorbit de rău pentru o pretinsă slugărnicie, cum era catalogată atitudinea lui diplomată prin care îşi atingea scopurile medicale şi prin care a făcut atâtea reforme în România, care l-a recunoscut drept cetăţean şi mentor al învăţământului medical românesc.