Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Timp liber Castelele - obiective turistice încântătoare

Castelele - obiective turistice încântătoare

Un articol de: Dan Cârlea - 05 Aug, 2017

Sunt de notorietate temele clădirilor construite în timpul regimului comunist, a demolării unora valoroase, a sistematizării furibunde care a ras peisaje urbane întregi. Nu la fel de cunoscute sunt, însă, multe construcții impunătoare din țară, considerate adevă­rate bijuterii arhitecturale, cum ar fi castelele. Ne-am propus să le cuprindem pe cât se poate într-o scurtă prezentare, ca indiciu măcar în fixarea obiectivului turistic în perioada concediului.

În anul 1906 a avut loc Expoziția Generală a României, eveniment prin care Parlamentul urmărea să arate nivelul la care eram atunci, iar aceasta pentru a sărbători 40 de ani de domnie a Regelui Carol I și 25 de ani de când România fusese proclamată regat. Cu această ocazie s-a lucrat mult în București și una dintre cons­truc­țiile deosebite ridicate a fost un adevărat castel, parcă desprins din filmele cu contele Dracula: Castelul Țepeș din Parcul Liber­tății. Un obiectiv care astăzi nici nu prea este cunoscut de turiști, dar care cu siguranță ar fi vizitat cu multă plăcere. Impresionantul castel a fost construit de arhitecții Ștefan Burcuș și V. Stephanescu, iar modelul după care a fost făcut era Cetatea Poenari, ridicată de Vlad Țepeș în Cheile Argeșului, la câțiva kilometri de barajul și lacul de la Vidraru, pe vale mai jos, lîngă Centrala Hidroelectrică Vidraru.

Din turnul castelului avem o frumoasă panoramă a Bucureștiul și se poate vedea foarte bine Parcul Carol. Un contrafort puternic, terminat cu un pridvor de lemn, susţine turnul ca să nu se prăbuşească, iar în dreapta se află un zid crenelat de piatră, terminat în colţ cu un alt turn de dimensiuni mai mici. Toată construcţia este îmbrăcată în piatră şi în cărămidă roşie, având un aer deosebit de autentic, astfel că un turist neavizat nu s-ar gândi, probabil, că acesta nu este deloc castelul „Contelui Dracula”. Castelul Țepeș se află în proprietatea Ministerului Apărării Naționale.

În comuna Bonțida, județul Cluj, se află castelul familiei ­Bánffy, în sute de ani. Construirea castelului a început în 1437, iar lucrările s-au finalizat abia în 1890. Fiind construit pe o durată atât de mare, firesc, nici stilul complexului de edificii nu este unul unitar. Nucleul complexului este în stil renascentist, extinderile și modificările ulterioare au fost făcute în secolul al XVIII-lea în stil baroc, iar în secolul al XIX-lea, în stil neoclasicist și stil romantic, precum galeria neogotică de la 1855.

Cel care a început construirea castelului a fost Dionisie Banffy, comite de Dăbâca și Cluj, consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I. Mai multe generații ale familiei Bánffy au locuit în acest castel, până când, în 1944, trupele germane au alungat rezidenții de drept, transformând castelul în spital militar, iar la plecare l-au incendiat, distrugând galeria de portrete, mobilierul, biblioteca și pinacoteca.

În timpul comunismului, castelul a fost folosit drept depozit pentru cooperativa agricolă, degradându-se. Restaurarea a început în anul 1999, sub patronajul Prințului Charles. În anul 2005 s-a inaugurat Centrul de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului Construit, care funcțio­nează în clădirea Miklós. Pentru activitatea desfășurată la castel, în 2008 Centrul a fost premiat cu Marele Premiu Europa Nostra al Uniunii Europene.

În anul 2007, Principesa Margareta a României și-a asumat rolul de patron spiritual al Centrului de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului construit la Bonțida. În anul 2008, contesa Bánffy Katalin, fiica lui Bánffy Miklós, proprietara actuală a castelului, care trăiește în Maroc, a încheiat un contract concesional pe 49 ani cu Fundația Transylva­nia Trust, conform căruia funda­ția va reabilita castelul și va în­ființa un centru cultural și de specializare.

Castelul Sturdza din satul Miclăușeni a fost construit în anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturdza și soția sa Maria. Satul Miclăușeni se află la o distanță de 20 km de Roman și la 65 km de Iași. În prezent, este în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015. Ansamblul este format din trei monumente: Biserica „Sfinţii Voievozi”, „Buna Vestire” - ce datează din 1787, Castelul Sturdza - din secolul al XVII-lea, reclădit în 1752 și în secolul al XIX-lea și parcul ce datează din secolul al XIX-lea.

Începuturile acestui domeniu se află în anul 1410, când domnitorul Alexandru cel Bun a dăruit vornicului Miclăuș, care era membru în Sfatul Domnesc, o moșie situată în apropiere de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. În 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici.

Printr-un testament din 1622, vistiernicul Simion Stroici a lăsat moștenire satul Miclăușeni „Lupului Prăjăscului și nepoatei mele Saftei, și fiului meu, la Gligorie, cu heleștee și cu prisăci și cu tot venitul, pentru că i-am luat spre dânșii ca să-mi fie ei ficiori de suflet”. La sfârșitul secolului al XVII-lea (în 1697), urmașii lui Lupu Prăjescu au lăsat domeniul fraților Ioan și Sandu Sturdza, cu care se înrudeau.

În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Fiul lui Ioan Sturdza, Dimitrie (1756- 1846), a construit în perioada 1821-1823 o biserică de curte, în apropierea castelului. Dupa 1947, Ecaterina Cantacuzino a donat castelul Episcopiei Romanului, pentru construirea unui locaș de cult. Autoritățile comuniste, desigur, au năruit planul cel bun, castelul fiind naționalizat și transformat în depozit militar până în 1960. Din 2014 a fost redat circuitului turistic, după 10 ani de restaurări, fiind în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

În 1482, groful Karoly Laszlo și-a construit o casă care, ulterior, se va transforma în frumosul Castel Karoly. Incursiunile turcilor l-au determinat pe urmașul său, Mihaly Karoly, să întărească contrucția 100 de ani mai târziu, în 1592, înconjurând-o cu ziduri groase prevăzute cu bastioane și un șanț exterior cu pod suspendat, castelul devenind astfel o adevărată cetate. La finalul secolului al XVIII-lea, Karoly Jozsef a demolat zidurile și a astupat șanțul, reconstruind castelul, care avea să aibă 41 de camere, o capelă, un manej și un parc botanic.

Cutremurul din 1834 a dărâmat o parte din castel, care a fost restaurat în 1896, în stil neogotic, adăugându-se vechile elemente militare, adică un bastion și șanțul de apărare.

Între cele două războaie mondiale, castelul a funcționat ca sanatoriu și cazino, iar în perioada comunistă diverse instituții culturale au avut sediu acolo. În vremurile noastre castelul aparține Primăriei Carei și aici au loc diverse activități culturale, precum expoziții, concerte, dar și oficieri de căsătorii.