La final de an, vă invităm la tradiţionalul nostru concurs de enigmistică ortodoxă, dotat cu premii şi felicitări. Vă propunem un careu de cuvinte încrucişate. Sănătate sufletească şi
Cea mai cunoscută fotografie a Pământului
Vreme de mii de ani, oamenii s-au întrebat cum arată Pământul. Unii credeau că el stă pe spinările unor elefanţi sau broaşte ţestoase uriaşe, alţii că pluteşte pe un ocean nesfârşit, fiind întins ca o tavă. Ideea că Pământul este rotund a venit târziu, raportat la vârsta civilizaţiei umane, primele observaţii cu privire la dispariţia vizuală a vârfurilor catargelor corăbiilor care se îndepărtau duceau, logic, la ideea unei coborâri a navei, deci a rotunjimii planetei. Însă, indiferent de concepţie, imaginea reală a Planetei Albastre a putut fi admirată şi cunoscută de întreaga omenire graţie unei fotografii, astăzi celebre, făcută de misiunea americană Apollo 17 la data de 7 decembrie 1972.
Această imagine emoţionantă, în care pământul pare o Mărgică Albastră – The Blue Marble - (cum se şi numeşte fotografia respectivă), este simbol al campaniilor pentru protejarea ecosistemului, căci de acolo, de sus, oamenii şi construcţiile lor nu prea se văd, ci doar oceanele, calotele de gheaţă de la poli, norii, uscatul cu nuanţele lui infinite. Astronauţii acestei misiuni – desfăşurată în cea de-a unsprezecea navă spaţială lansată de SUA –, comandantul Eugene Cernan, pilotul capsulei spaţiale Ron Evans şi Harrison „Jack“ Schmitt ca pilot al vehiculului selenar, au avut şansa rară chiar şi printre cei care au zburat în spaţiu de a vedea planeta complet luminată, ei având Soarele în spate, iar fotografia „mărgelei albastre” a făcut rapid înconjurul lumii.
Programul Apollo a însemnat o serie de zboruri spaţiale cu echipaj uman făcute de NASA folosind astronava Apollo şi racheta purtătoare Saturn. Programul s-a desfăşurat timp de 10 ani, între 1960 şi 1970, obiectivul principal fiind aselenizarea. Obiectivul a fost atins de misiunea Apollo 11, când Neil Armstrong şi Buzz Aldrin au ajuns la satelitul natural al Pământului, pe 20 iulie 1969, ei reuşind şi să se întoarcă cu bine acasă, dar nu înainte ca Neil Armstrong să spună, de pe suprafaţa deşertică şi plină de cratere a Lunii, celebrele cuvinte: „Este un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”.