Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Timp liber Cea mai veche locomotivă cu aburi, în funcţiune

Cea mai veche locomotivă cu aburi, în funcţiune

Un articol de: Ziarul Lumina - 17 Sep, 2016

John Bull sună a nume de erou american de film western, însă este de fapt numele celei mai cunoscute locomotive cu aburi care a funcţionat în Statele Unite. Ea a fost construită de britanici şi a fost pusă în funcţiune pe 15 septembrie 1831. Locomotiva a fost construită în Newcastle, de către Robert Stephenson and Company, pentru Camden and Amboy Railroad, prima cale ferată din New Jersey, SUA. A călătorit deza­samblată peste Oceanul ­Atlantic, iar inginerul american al companiei feroviare din America, Issac Drippes, a reuşit performanţa de a o asambla fără a avea schiţele sau manualul de instrucţiuni. Printre membrii de vază ai societăţii statului New Jersey care s-au plimbat prima oară cu locomotiva s-a numărat şi prinţul Murat, nepotul lui Napoleon, iar soţia prinţului, Cathe­rine Willis Gray, a fost prima femeie care a mers cu un tren tras de o locomotivă cu aburi.

Locomotiva a suportat mai multe modificări tehnice, unul dintre ele fiind adăugarea unui cadru tringhiular în faţă, care avea rolul de a îndepărta de pe şină obstacolele, iar echipajul a fost protejat prin adăugarea de pereţi şi acoperiş, care formau o cabină, iar pentru mai multă siguranţă s-au pus un far şi un clopot. Spre sfârşitul vieţii sale active a fost folosită ca locomotivă de manevră şi chiar ca motor de pompare la un gater. Apoi a început lunga sa existenţă în calitate de exponat de muzeu, fiind şi astăzi o atracţie deosebită a Muzeului Naţional de Istorie Americană din Washington.

În anul 1981, pe când se afla la Muzeul Smithsonian, locomotiva a trecut prin mai multe inspecţii, constatându-se că starea sa este bună. Nu s-au găsit urme de deteriorare e mecanismelor, iar osiile erau funcţionale. Dar angajaţii muzeului ştiau acest lucru fiindcă, cu un an în urmă, făcuseră o probă prin alimentarea cilindrilor cu aer comprimat şi deplasarea roţilor cu ajutorul arborilor de legătură. Locomotiva a scos praf şi moloz pe coş, dar era clar că poate funcţiona bine.

Însă întrebarea importantă care stătea pe buzele tuturor era dacă locomotiva poate suporta presiunea aburilor la foc deschis, adică dacă va merge `ca în tinereţile sale”. După o serie de teste făcute de firma Hartford Steam Boiler Inspection and Insurance Company a rezultat că se poate ca locomotiva să funcţioneze cu o presiune ceva mai scăzută decât atunci când a fost construită. După câteva reparaţii, locomotiva a dat testul final. Pe 15 septembrie 1981, John Bull a mers cu ajutorul motorului cu aburi pe o cale ferată secundară de lângă râul Potomac, în Washington, devenind cea mai veche locomotivă cu aburi încă în funcţiune. O replică a sa construită în anul 1939 se află la Railroad Museum of Pennsylvania, fiind singurul exponat funcţional al acestui muzeu.