La final de an, vă invităm la tradiţionalul nostru concurs de enigmistică ortodoxă, dotat cu premii şi felicitări. Vă propunem un careu de cuvinte încrucişate. Sănătate sufletească şi
Cel mai cunoscut şi romantic turn din lume
De curând s-au împlinit 126 de ani de la inaugurarea simbolului oraşului Paris, romanticul şi, odinioară, utilitarul Turn Eiffel. La vremea ridicării lui a fost considerat o bizarerie, o urâţenie de proiect controversat, dar utilitatea lui în domeniul comunicaţiilor l-a făcut să reziste. Inginerul Alexandre Gustave Eiffel, cel care conducea firma Eiffel & Co, a fost împotrivă în faza prezentării proiectului de către cei care l-au conceput - Émile Nouguier, Maurice Koechlin şi Stephen Sauvestre, însă apoi a îndrăgit proiectul şi l-a asumat integral, turnul purtându-i de atunci numele.
Se dorea ca turnul să servească drept intrare în spaţiul în care se desfăşura Expoziţia Universală din anul 1889, iar apoi să fie demontat. Însă, fiind bine primit de public şi devenind util, prin înălţimea sa de peste 300 de metri, pentru instalarea antenelor de comunicaţii în vârful său, a rămas în picioare, devenind, în timp, chiar simbolul romanticei capitale franceze.
Gustave Eiffel proiecta şi în România
Oţelul din care au fost produse cele peste 18.000 de piese care îmbinate au dat faimosul turn a fost produs în România, de către Oţelăriile Reşiţa şi furnalul din Govăşdia, comuna Ghelari, judeţul Hunedoara.
De altfel, legătura inginerului Gustave Eiffel cu ţara noastră nu se termină aici, el construind în anul 1873 Hala Mare din Iaşi (care a devenit Hala Centrală, supravieţuind până în 1960), în anul 1876 a făcut Podul Eiffel de la Ungheni şi a executat proiectul pentru Grand Hotel Traian (viitorul Hotel Traian) din Iaşi.
Turnul Eiffel a fost ridicat în mijlocul parcului Champ-de-Mars, care era un fost teren de manevre militare, iar înţelegerea a fost ca turnul cel “inestetic”, aşa cum îl considerau unii, să fie lăsat doar 20 de ani. De atunci el a fost vizitat de peste 200 milioane de turişti, iar imaginea lui este recunoscută practic oriunde, de către orice om - o performanţă cu care nu se poate lăuda orice oraş. La prinderea elementelor de structură au fost folosite 2 milioane şi jumătate de nituri, iar o dată la şapte ani sunt folosite pentru întreţinerea lui 50 tone de vopsea maro.
Turnul are trei niveluri, la primele două accesul publicului se poate face şi cu liftul şi pe scări, iar accesul la ultimul nivel este posibil numai cu liftul. La momentul când s-a construit turnul industrializarea era în plin avânt: oamenii munceau cot la cot cu vehiculele cu aburi, muncitorii săpau fundaţiile şi vagonetele ultramoderne ale acelor timpuri duceau pământul scos pentru a face loc bazei turnului. Caii nu lipseau nici ei din peisaj, eforturile umane, animale şi avantajele tehnicii se împleteau în marile lucrări ale timpului. În sine, turnul este ca o construcţie de lego, piesele bine calculate şi executate se îmbinau în cea mai înaltă clădire a vremii. Practic, a fost nevoie de multă ştiinţă ca proiectul să fie un succes, iată, timp de un secol şi un sfert. După doi ani şi ceva de lucru continuu, în martie 1889 - la 100 de ani de la Revoluţia Franceză -, pe 31 martie, Turnul Eiffel a fost inaugurat în prezenţa inginerului Eiffel, care a urcat cele 1.710 trepte, împreună cu alte personalităţi ale Parisului, pentru a pune steagul Franţei în vârf.
În Turnul Eiffel lucrează circa 500 de persoane, iar monumentul este parte a patrimoniului mondial UNESCO (din 1991).