Cele mai dulci - muzeele dedicate ciocolatei

Copiii crescuţi în vremea comunismului au avut parte de ciocolată puţină şi de slabă calitate. Cea mai bună pe care o ţin minte cei născuţi în anii â70 era cea chinezească şi care se procura prin celebra Casă de Comenzi. În ziua de azi, copiii nu doar că pot mânca cele mai fine şi bune specialităţi de ciocolată, dar dacă părinţii lor au ceva dare de mână, le pot oferi călătorii de vis prin muzeele dedicate acesteia.

În anul 2004, familia de belgieni Van Belle a înfiinţat Muzeul "Choco Story" - "Povestea Ciocolatei" - în oraşul Bruges. Succesul a venit imediat, şi asta nu e de mirare, dacă recunoaştem că iubim ciocolata cel puţin la fel de mult precum o iubesc copiii. Muzeul din Bruges îşi întâmpină vizitatorii cu un ou uriaş de ciocolată, care cântăreşte nici mai mult, nici mai puţin de 120 kg!

Biletele de intrare sunt şi ele din ciocolată, iar înăuntru doamnele au serioase temeiuri să-şi facă planuri de fitness odată întoarse din concediu! Sute de feluri de ciocolată, cu arome diferite, simplă, de lux sau obişnuită. După cum ştim, belgienii sunt, alături de elveţieni, maeştrii ciocolatei şi asta se vede la fiecare pas. La numai câţiva ani după deschiderea muzeului "Choco Story" din Bruges, a mai fost inaugurat şi unul la Praga, apoi la Paris. Un interesant muzeu al ciocolatei şi produselor din cacao se află şi la Barcelona.

Scurt istoric

Bucuria copiilor şi a adulţilor, plăcere mai mult sau mai puţin vinovată, aliment-medicament, ciocolata are deja sute de ani de când ne ispiteşte.

Primii oameni de pe Bătrânul Continent care au întâlnit-o au fost cuceritorii spanioli ai Americii de Sud. Hernan Cortez, debarcând în anul 1519 pe ţărmul actualului Mexic, a văzut că localnicii beau un amestec din cacao, apă, amidon de porumb, ardei, miere şi această băutură le dă o mare vitalitate. Şi pe deasupra mai era şi foarte bună la gust. Astfel, la întoarcerea lui Cortez, în 1527, şi-a făcut intrarea, în Europa "Xocolatl". A fost îndrăgită la curtea imperială, vândută în farmacii, iar în scurt timp a ajuns pe mesele întregii aristocraţii europene.

În 1615, Anne de Austria s-a căsătorit cu Ludovic al XIII-lea şi a molipsit întreaga curte cu pasiunea ei pentru ciocolată. Primele batoane de ciocolată apar la Londra, în 1671. În forma pe care o cunoaştem astăzi, ciocolata apare după 1800: Charles-Amédée Kohler amestecă în 1830 pentru prima oară ciocolata cu alunele, iar în 1847 apare pentru prima oară ciocolata netedă, ca tabletă.

Prima cutie în formă de inimă a fost făcută în 1868, iar de atunci asocierea ciocolată-iubire a devenit clasică. Ciocolata are, dincolo de gustul deosebit, şi efecte benefice pentru sănătatea noastră. Desigur, dacă este consumată echilibrat şi în acord cu nevoile fiecărui organism în parte. Ea conţine o serie de antioxidanţi care împiedică colesterolul să se depună pe artere. Ciocolata este psihostimulatoare, energizantă, stimulează secreţia de serotonină - hormonul fericirii - şi este bogată în magneziu, fier şi potasiu.

Mituri false despre ciocolată

Există mai multe idei false despre ciocolată, cum ar fi că aduce organismului un mare aport glicemic.

În realitate, indicele glicemic al ciocolatei nu este foarte mare, iar absorbţia se face în mai mult timp decât se întâmplă în cazul băuturilor pe bază de zahăr sau amidon. Astfel, glicemia nu o ia razna, dacă, desigur, nu depăşim măsura. Un alt mit fals este că ciocolata strică dinţii.

Desigur, orice aliment strică dinţii dacă nu ne spălăm după masă, dar ciocolata, la nivel de compoziţie, are chiar efectul contrar, ajutând dantura să-şi păstreze sănătatea. Aceasta se întâmplă datorită prezenţei taninului, fosfatului şi fluorului în cacao, substanţe care previn cariile şi diminuează formarea plăcii dentare. (Dan Cârlea)