Cine a fost Roland Garros

În aceste zile pline de frenezia de la Paris a French Openului, pe buzele tuturor se află un loc: Roland Garros - care defineşte celebrul complex sportiv şi marele turneu de tenis ce se desfăşoară aici. Probabil nu oricine ştie de unde vine numele acesta. Prin urmare, ne vom referi la omul Roland Garros, celebrul aviator francez, un inventator şi erou în Primul Război Mondial.

Eugène Adrien Roland Garros Georges s-a născut în anul 1888. Pasiunea pentru aviaţie s-a manifestat încă de timpuriu, aşa că apropierea de acest domeniu al îndrăzneţilor s-a făcut în 1909, când a început să zboare pe un avion care apăruse pe piaţă de numai doi ani, avion numit „Demoiselle“, creaţie a altui pionier francez din domeniu, Alberto Santos-Dumont. Denumirea avionului este sugestivă, el fiind un monoplan uşor, cu motor de numai 20 de CP, care pentru ochii noştri ar părea mai degrabă un aeromodel mai mare. Doar un pilot mai slăbuţ putea zbura cu aşa un aparat, dar a fost suficient pentru Garros să-şi înceapă cariera pe care o va încununa prin sacrificiul suprem pe câmpul de luptă al aerului. Licenţa de aviator şi-a luat-o în anul 1910 şi un an mai târziu şi-a urcat calificarea, trecând pe un avion din categoria celor „serioase“ ale timpului, modelul Bleriot XI, care era folosit pe atunci în scopuri diverse: transport civil, avion de antrenament şi avion militar.

Erau timpurile când aviaţia se dezvolta accelerat, iar aviatorii căutau să doboare recorduri, să testeze noi limite, să descopere, să inoveze. După mii de ani în care zborul fusese doar un vis - multă vreme considerat de neatins -, acum aveau loc întreceri la care aviatorii participau cu entuziasm.

Roland Garros, fire aventuroasă, nu putea sta departe de aceste fenomene, aşa încât în cursa europeană din anul 1911 pe ruta Paris - Londra - Paris s-a clasat pe locul al doilea. În luna septembrie a aceluiaşi an, Garros a stabilit un nou record mondial de altitudine - 5610 metri. Aceste isprăvi doar i-au deschis gustul pentru recorduri şi încercări tot mai grele, aşa că peste doi ani, în 1913, a făcut primul zbor peste Marea Mediterană, între oraşele Frejus, din sudul Franţei şi oraşul tunisian Bizerte.

Însă frontul Primului Război Mondial cerea piloţi, aşa că Garros s-a înrolat, pentru a-şi servi ţara. Aviatorul francez s-a dovedit şi un inspirat inventator, contribuind la îmbunătăţirea sistemului de tragere de pe avioanele militare. A activat şi în cadrul unei escadrile care executa misiuni de recunoaştere, şi în urma unei defecţini tehnice a căzut în teritoriul inamic. A fost luat prizonier şi dus într-un lagăr, dar a reuşit să scape pe data de 14 februarie 1918 şi s-a alăturat din nou armatei franceze. Ridicarea din nou în aer a pilotului Garros, acum deja experimentat, a însemnat şi intrarea în rândurile celor care contorizau avioanele inamice doborâte. Chiar dacă nu şi-a adjudecat titlul de „As“, care se dădea piloţilor cu 5 sau mai multe victorii repurtate în luptele aeriene, Garros s-a apropiat de acestui titlu, având parte de 4 victorii. Însă pe 5 octombrie 1918 Roland Garros a zburat pentru ultima oară, fiind doborât în luptă - se crede că a fost învins de un as al aerului din armata germană, Hermann Habich -, avionul lui prăbuşindu-se în apropiere de localitatea Vouziers.

În onoarea aviatorului francez a fost dat numele lui arenei de tenis celebre astăzi în întreaga lume şi aeroportului internaţional din La Reunion.

Arena în care şi câţiva români au devenit celebri

Arena „Roland Garros“ nu s-a numit dintotdeauna aşa, acest nume căpătându-l în anul 1928. Înainte, adică între anii 1891-1927 s-a numit „Stade Francais“, găzduind la început, din 1891, competiţia internaţională „Championat de France International de Tennis“, care a devenit „Les Internationaux de France de Roland Garros“ sau „Tournoi de Roland-Garros“.

Turneul de tenis de Mare Slem de la Roland Garros se desfăşoară pe suprafaţă de zgură, material ce încetineşte viteza mingii şi oferă un salt mai mare al acesteia. Acest turneu se desfăşoară pe durata a două săptămâni, între mijlocul lunii mai şi începutul lunii iunie. Trofeele acestui turneu prestigios, cu vechime de peste 100 de ani, sunt făcute din argint pur, cu decoraţiuni pe margini. Pe postamentul trofeului este inscripţionat numele câştigătorului.

Au existat mai multe evoluţii în ceea ce priveşte premierea în bani, interesant de reţinut este că până foarte de curând, mai precis până în anul 2007, premiile erau diferite în funcţie de sexe. Începând cu 2007 turneul a oferit premii egale pentru bărbaţi şi pentru femei. Ne bucură să ştim că avem şi noi sportivi români înscrişi între campionii acestui mare turneu. În primul rând, Ilie Năstase a fost primul numărul 1 mondial în clasamentele de tenis masculin ATP, până la el neexistând acest fel de clasificare a tenismenilor. La bărbaţi simplu, Ilie Năstase a câştigat în 1973 şi a fost finalist în 1971. La bărbaţi dublu Ilie Năstase şi Ion Ţiriac au fost câştigători în 1970. Iar Năstase şi Connors la dublu au fost finalişti în 1973. Virginia Ruzici a fost finalistă în 1980 şi câştigătoare în 1978. Florenţa Mihai, finalistă în 1977. Sperăm ca Simona Halep care joacă astăzi în finală să fie şi ea câştigătoare la Roland Garros!

Wimbledon

US Open

Australian Open