Codul Morse, un sistem de comunicare revoluţionar

Timp de mai mult de 160 de ani, Codul Morse, inventat la mijlocul anilor 1830, a fost principalul mod de comunicare la distanţă. Descrierea acestui cod este „metodă de transmitere a informaţiei folosind secvenţe standardizate de semne sau pulsaţii scurte şi lungi. Acestea mai sunt numite şi linii şi puncte, pentru a forma din combinarea lor litere, cifre şi semne de punctuaţie“.

Inventatorul oficial al Codului Morse este Samuel Morse (foto), născut pe continentul american la 27 aprilie 1791 (a murit în 1872), ca fiu al unui pastor. Morse a pus la punct alfabetul care acum îi poartă numele pentru a-l folosi la transmiterea informaţiilor prin intermediul telegrafului, pe care tot el l-a inventat. Ulterior, a fost utilizat şi la începuturile comunicaţiilor radio. De fapt, codul a fost îmbunătăţit de asistentul lui Morse, Alfred Vail, care a avut şi o contribuţie semnificativă în realizarea telegrafului, cu ajutorul căruia cei doi au trimis impulsuri de curent electric prin fire ce controlau un electromagnet aflat la capătul de recepţie al sistemului. Iar dacă cei doi americani au pus la punct telegraful lor în 1836, în Europa se lucra cu un an mai târziu la alt sistem asemănător. Britanicii William Cooke şi Charles Wheatstone foloseau, în contrast cu sistemul bazat pe click-uri de până atunci, un sistem care utiliza nişte ace care se învârteau asupra literelor ce erau astfel transmise.

La începutul folosirii Codului Morse se transmiteau doar cifre, formându-se numere care semnificau cuvintele ce erau căutate în dicţionar, după transmiterea mesajului. Un sistem greoi, care a fost modificat prin dezvoltarea codului făcută de Alfred Vail, cel care a introdus litere şi semne speciale. Odată cu evoluţia tehnologică, Codul Morse a trebuit să fie adaptat pentru comunicarea radio. Punctele şi liniile erau transmise ca pulsuri scurte şi lungi. Operatorii au vocalizat punctul ca sunetul „dit“ şi linia ca sunetul „dah“.

Folosit în războaie

Începând cu anul 1920, a fost introdusă şi în aviaţia SUA comunicarea prin Morse, iar zece ani mai târziu importanţa lui era considerată atât de mare, încât toţi militarii şi civilii din armată erau obligaţi să îl cunoască. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Codul Morse a fost folosit din plin, prin radiotelegrafie, fiind deja indispensabil armatelor moderne, care se deplasau atât de repete, încât nu mai era timp pentru instalarea stâlpilor pentru firele de telegraf sau telefonie. Comunicarea dintre navele aflate la mare distanţă unele de altele se făcea tot prin radiotelegrafie, iar mesajele erau criptate, pentru a nu fi înţelese de inamici. Codul Morse a avut cea mai lungă viaţă dintre toate sistemele electronice de codificare, fiind folosit până în anul 1997, când marina franceză a trimis ultimul mesaj, care suna astfel: „Către toţi. Acesta este strigătul ultim înainte de tăcerea noastră veşnică“.

Semnalele speranţei

Codul Morse a fost folosit din plin şi de deţinuţii politici din perioada comunistă, care îşi transmiteau noutăţile, se încurajau, ba chiar se şi spovedeau preoţilor închişi ca şi ei. Păcăniturile pe care le produceau în pereţii reci ai celulelor deveneau modalitatea prin care speranţa şi comuniunea creştină se manifestau în sufletele celor întemniţaţi pentru credinţa lor. Potrivit mărturiei lui Ion Eremia, fost general ajuns deţinut politic şi supranumit „Soljeniţîn al românilor“, un preot care fusese bătut peste rinichi şi plămâni şi tuşea scuipând sânge, a început în timpul unei ieşiri la aer să tuşească într-un mod mai aparte, după cum au remarcat colegii săi din celule. Părintele „spunea“ prin tuse o rugăciune către Sfântul Ştefan, a cărui zi era.

În zilele noastre, codul mai este folosit de radioamatori şi de către navigatori, în situaţiile când aparatura modernă se defectează.