Cum s-a inventat telefonul

Istoria îl consemnează pe savantul de origine scoțiană Alexander Graham Bell (1847-1922) drept inventatorul telefonului, fiind cel care a brevetat aparatul său în anul 1876, însă, ca și în cazul altor invenții sau descoperiri, lucrurile sunt mai nuanțate. Se pare că aparatul lui Bell, pentru care a depus documentația de brevet, nu funcționa, alții de fapt ar fi realizat primii aparatul cu care chiar se puteau transmite undele sonore care loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent.

Preocuparea lui Bell pentru acest domeniu a venit pe linia bunicului și tatălui său, bunicul fiind preocupat să realizeze un sistem fonetic de scris, adică un alfabet fonetic, iar pe tatăl său l-a urmat, pentru o perioadă, în cariera de profesor. Bell a fost profesor la House Academy pentru tehnica vorbirii și muzică din Elgin - Scoția, apoi a predat la „University College” din Londra și a fost interesat de anatomia și fiziologia glasului uman. În urma decesului de tuberculoză a doi dintre copiii săi, tatăl lui Graham Bell a decis mutarea în Canada, astfel viitorul mare inventator ajungând pe continentul american. Cel care a reușit pentru prima oară să transmită sunete la distanță, adică să realizeze practic primul telefon, a fost profesorul german Johann Philipp Reis, însă realizarea sa din anul 1861 nu a căpătat notorietatea pe care o merita acest aparat, care astăzi a ajuns așa cum îl știm, cât o carte de joc și de nelipsit din buzunarul oricărui om. Tot în acea perioadă, în Statele Unite, Elisha Gray (1835-1901) și Antonio Meucci (1808-1889) făceau experimente reușite de transmitere a sunetului prin cabluri electrice.

Graham Bell lucra din anul 1873 la „telegraful harmonic”, experiențele sale fiind folosite pentru înregistrări sonore, mai târziu el reușind construirea unui așa-numit „fonoautograf”, cu care înregistra sunete pe un cilindru înnegrit cu funingine. Finalul poveștii este că Elisha Gray a depus la Oficiul de Patente al SUA, pe 14 februarie 1876, docu­mentația de realizare a „aparatului pentru transmiterea sunetului vocii prin telegrafie”, iar Bell deja depusese o cerere de același tip, cu doar câteva ore mai devreme. Problema a fost că aparatul realizat de Gray funcționa, în vreme ce aparatul descris în documentația depusă de Bell nu a mers niciodată. Practic, Bell a primit patentul doar pentru descrierea fenomenului. Chiar și numele „telephon” fusese dat de Johann Reis aparatului său, cu care Bell făcuse experimente.

După ani de procese, totuși Bell a fost declarat oficial inventatorul telefonului, lucru pe care astăzi îl știe toată lumea, în vreme ce numele celorlalți sunt cunoscute doar de pasionați și specialiști. În vara lui 1877 Graham Bell a înființat Bell Telephone Company și drumul prin istorie al telefonului a început.