Dinicu Golescu (Constantin Golescu), important cărturar şi boier născut în Ţara Românească în anul 1777, a fost fiul marelui ban Radu Golescu şi al Zoiţei Florescu. A avut parte de o bună educaţie, studiind la Academia grecească din Bucureşti.
A avut mai multe dregătorii în Muntenia, fiind ispravnic, hatman şi mare logofăt. Fiind un om de spirit, a înfiinţat pe moşia sa din Goleşti o şcoală gratuită, unde pe cheltuiala lui învăţau tineri indiferent de categoria socială din care proveneau. A fost căsătorit cu Zoe Farfara, din căsătoria lor rezultând cinci copii: Ana, Ştefan, Nicolae, Radu şi Alexandru. Dinicu Golescu şi Ion Heliade Rădulescu au împărtăşit aceleaşi valori legate de dezvoltarea românilor pe toate planurile, au înfiinţat ziarul “Curierul românesc“ şi au pus bazele „Societăţii literare“ din Bucureşti, ale cărei şedinţe se desfăşurau chiar în casele boierului Golescu de la Podul Mogoşoaiei.
Boierul cărturar nu s-a mulţumit doar să sprijine cultura prin averea şi relaţiile sale, ci a şi pus mâna pe condei şi a scris lucrarea „Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Goleşti, făcută în anul 1824, 1825, 1826“, pe care a tipărit-o la Buda în anul 1826. Această lucrare este astăzi considerată primul jurnal de călătorie tipărit în limba română. În aceste note de drum sunt tratate, într-un mod critic, diferite aspecte ale stării culturale şi sociale din Ţara Românească, iar limba folosită face trecerea de la româna literară veche la româna literară modernă. (Dan Cârlea)