Ziua de 10 ianuarie 2024 a fost termenul-limită de trimitere a scrisorilor sau a mesajelor de răspuns la concursul nostru tradiţional de la final de an. Şi anul acesta am primit scrisori din toate regiunile ţării,
Două cascade care merită văzute
Din peregrinările de concediu prin România - mai ales pe canicula acestei veri -, vizitarea cascadelor se poate dovedi un pont bun. Cascade mai deosebite, ca frumuseţe sau măreţie, unele dintre ele deja cunoscute şi recunoscute pe plan mondial, altele antrenând în căderea apelor şi străvechi legende. Iată două exemple grăitoare.
Călătorii prin judeţul Bihor pot vedea o cascadă a cărei frumuseţe a depăşit graniţele ţării, fotografii cu ea făcând înconjurul lumii. O cădere mică de apă, peste un prag stâncos, formează cu lumina zilei şiroaie alb-albăstrui, de o frumuseţe demnă de un film SF, cu peisaje din alte lumi. Izvorul Bigăr şi cascada cu acelaşi nume se află într-o arie protejată, pe raza comunei Bozovici. Izvorul Bigăr este unul puternic (de unde şi denumirea alternativă de Izbucul Bigăr), alimentat de un curs de apă subteran ce străbate peștera cu același nume din Munții Aninei. După circa 200 m, apa izvorului (bogată în calcar) se varsă în râul Miniș. Ghidul turistic National Geographic Traveler-România a prezentat pentru prima oară în anul 2010 această cascadă mică, dar superbă.
În Munţii Rodnei (cei care „desferecă trezorerii”, după cum spunea Adrian Păunescu într-o poezie), avem de vizitat Cascada Cailor, în apropiere de staţiunea Borşa. Apa dintr-un circ glaciar (termen din geologie care definește o depresiune circulară aflată în regiunile înalte ale munților, care a fost formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar) se scurge peste un abrupt calcaros numit „Podul Cailor”, rezultând cea mai mare cascadă din România. Ea se află la altitudinea de 1.300 metri, iar căderea de apă este de 90 metri. Legenda din zonă, care explică numele cascadei, vorbeşte despre nişte herghelii care păşteau prin partea locului. Doar urşii puteau fi uneori pericol pentru cai, în rest ei trăiau neameninţaţi de nimic în frumuseţea munţilor cu păşuni grase şi ape neatinse de poluare. Cică într-o noapte ploioasă, ursul a atacat hergheliile, împingându-le până pe versantul abrupt al cascadei. Caii s-au speriat şi au căzând în hău, iar prada ursului a fost bogată. (Dan Cârlea)