Electrocardiograma - când inima desenează

Să vezi desenându‑se pe o hârtie activitatea inimii pare și chiar este ceva extraordinar. În zilele noastre, electrocardiograma este o analiză de rutină, însă la vremea apariției sale a fost ceva cu adevărat revoluționar în medicină. Iată care sunt cele mai importante momente din istoria acestei invenții.

Electrocardiograma este înregistrarea activității electrice a fibrelor musculare ale inimii, fiecare contracție a miocardului fiind urmarea excitației electrice care provine din nodul sinusal și transmis musculaturii inimii. Aceste modificări ale potențialelor electrice ale inimii se pot măsura, rezultând o imagine repetată a activității electrice, iar pe baza interpretării ei de către specialiști pot fi depistate anomalii și boli ale inimii.

Deschiderea drumului către inventarea acestei metode de analiză a activității inimii a fost făcută de către Carlo Matteucci, care în timpul experimentelor, pe care le făcea pe inimi de porumbel, a descoperit activitatea electrică a inimii. Se întâmpla în anul 1843. Prima electrocardiogramă (EKG) a fost făcută în 1882... unui câine. Însă câinele Jimmy avea un stăpân savant, Augustus Desiré Waller, fiziolog, care a reușit această performanță cu ajutorul clorurii de argint, ca soluție conducătoare de curent. În anul 1887, Augustus Desiré Waller a reușit, cu ajutorul unui electrometru capilar, să înregistreze fluxurile inimii. Însă inventatorul electrocardiogramei este considerat a fi Willem Einthoven, care a îmbunătățit instrumentele. Tehnologia folosită de el în anul 1903 este utilizată și în zilele noastre.

Pentru realizările sale, Willem Einthoven a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1924. Willem Einthoven (1860‑1927) a fost un medic și fiziolog olandez, născut în orașul Semarang, din insula Java, Indonezia, însă educația și‑a făcut‑o în Olanda.

Tată lui era medic militar, care lucra în zona Indiilor de Est, și a murit pe când băiatul avea numai șase ani. Rămasă văduvă, mama lui Willem s‑a reîntors în Olanda, împreună cu cei șase copii ai ei și s‑a stabilit în orașul Ultrecht. Băiatul a început studiile cu frecventarea școlii secundare „Hogere Burgerschool”, după care a intrat la Universitatea din Ultrecht, în anul 1878. În anul 1885 și‑a luat doctoratul și așa a ajuns la Catedra de fiziologie a Universității din Leiden.

Studiile asupra electrometrului le‑a început în anul 1894, aplecându‑se mai ales asupra aplicațiilor acestuia în măsurarea curenților produși de activitatea inimii. Savantul a comparat rezultatele măsurătorilor făcute pe oamenii sănătoși cu cele făcute pe oameni bolnavi, iar în anul 1903 a obținut prima înregistrare electrografică.

Willem Einthoven a avut patru copii cu Frédérique Jeanne Louise de Vogel, care era fiica doctorului W. Th. de Vogel, personaj important în epocă, fost director al Serviciului Public de Sănătate din Indiile Olandeze de Est.