Incursiune în atelierul lui Brâncuși de la Paris

În capitala Franței, sculptorul Constantin Brâncuși a avut atelierul în care metaforele sale în piatră au luat ființă și tot acolo, în luna iunie a anului 1977, a fost înființat muzeul ce‑i poartă numele, o replică a camerelor sale de lucru. Aici, pe un spațiu relativ mic, sunt adunate marile sale realizări artistice ce au revoluționat sculptura mondială.

În Piața George Pompidou din Paris se găsește și muzeul dedicat sculptorului român Constantin Brâncuși, care a decis să lase moștenire statului francez operele sale, cu singura condiție ca atelierul în care a lucrat să rămână exact așa cum l‑a lăsat. Între timp, clădirea în care a funcționat atelierul a fost demolată, pentru a face loc Centrului Cultural Pomidou, însă acesta a fost reconstruit așa cum a fost. Totul pare atât de autentic, încât ai senzația că Brâncuși este pe undeva prin apropiere și s‑ar putea întoarce oricând să lucreze la o nouă operă, într‑una din cămăruțele muzeului. Atelierul este compus din patru camere ce pot fi văzute prin ferestre mari, care au înlocuit pereţii exteriori, cu rol de asigurare a operelor expuse. În acest fel, vizitatorul are o imagine de ansamblu a atelierului, fiind foarte aproape de lucrări.

Densitatea de obiecte este mare, sunt zeci în fiecare cameră, iar multe sunt mulaje după operele regăsite în marile galerii ale lumii. În primele două camere se află cele mai multe replici ale lucrării „Cocoșul mare”, în care pasărea este stilizată la aspectul ei esențial - creasta, în chip de trepte - și, de asemenea, mai multe exemplare ale lucrării „Pasăre în spațiu”, în care geometria unei aripi ca de avion, a dat lumii artistice o altfel de pasăre decât până la Brâncuși.

Mai poate fi văzută una dintre lucrările de tinerețe ale marelui sculptor, „Cap de copil adormit”, în care artistul încă era adeptul manierei figurative, și abstracta Principesa X, redusă la două sfere, stilizata „Domnişoară Pogany”, în care tânăra este redusă la trăsăturile esenţiale feminine, în stilul minimalist atât de caracteristic sculptorului; proiectul pentru fântâna lui Narcis, în care se vede o formă înghețată în aplecare, precum locuitorii din Pompei surprinşi de cataclismul erupției vulcanice.

Camera a treia este amenajată mai mult cu instrumente și lucrări neterminate, aspectul de atelier fiind aici foarte pregnant. Pot fi văzute multe instrumente - o nicovală spartă de violenţa loviturilor de ciocan aplicate, un mare disc de piatră, pe care artistul îl folosea drept soclu și unde punea materialul înainte de a‑l prelucra, cu ajutorul unui sistem de lanțuri și scripeți. Camera a patra este o rezervă, în care există alte versiuni ale lucrărilor expuse în primele două camere.

Centrul Național de Artă și Cultură „Georges‑Pompidou” este o instituție policulturală situată în cartierul Beaubourg, în arondismentul 4 din Paris, pe malul drept al Senei, între cartierele Halelor și Marais.

A fost deschis în ianuarie 1977, în prezența președintelui Valéry Giscard dâEstaing, dar inițiativa construirii lui i‑a aparținut președintelui Georges Pompidou, care a dorit în inima Parisului o instituție culturală originală, dedicată creației moderne și contemporane, în care artele plastice să se învecineze cu cărțile, designul, muzica și cinematograful.

Centrul Pompidou păstrează una dintre două cele mai mari colecții de artă modernă și contemporană din lume, alături de cea a Museum of Modern Art din New York. Așadar, micul dar valorosul muzeu al sculptorului român se află exact acolo unde îi este locul.

Constantin Brâncuși a fost recunoscut la valoarea sa încă din timpul vieții. La Paris, el a expus în scurt timp de la instalare aici lucrări, precum la „Société Nationale des Beaux‑Arts”, în 1906, sau la „Salon d'Automne”. A început lucrările la versiunile „Sărutului”, culminând cu „Poarta Sărutului”, parte a Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu. A legat prietenii cu mari artişti ai vremii, precum: Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp, care i‑au apreciat arta. În 1914 a prezentat în expoziţii la Paris şi Bucureşti lucrările: „Păsări măiestre”, „Muza adormită”, „Domnişoara Pogany”. În acelaşi an trece Oceanul, cu expoziţie la „Photo Secession Gallery”, unde face senzaţie.

Până la începutul Primului Război Mondial a devenit celebru în întreaga lume, iar după sfârşitul acestuia, comuniştii români i‑au catalogat arta drept „formalism burghez cosmopolit” și au refuzat să preia, în 1957, la moartea artistului, lucrările din atelierul de la Paris. Așa am ratat șansa de a avea muzeul lui Brâncuși la București sau lângă cele mai grandioase opere ale sale din Târgu Jiu.

Marele sculptor a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris, după ce a murit spovedit şi împărtăşit de Arhiepiscopul Teofil, de la biserica ortodoxă românească din capitala Franței.