Insula unde soarele coboară în mare

Una dintre destinaţiile de vacanţă preferate de români în ultima perioadă este insula Corfu din Grecia. A doua ca întindere din bazinul Mării Ionice, insula Corfu prezintă numeroase vestigii religioase, numărând aproximativ 800 de biserici şi mănăstiri.

Majoritatea toponimelor şi unele hidronime ale insulei au rezonanţă religioasă. Cel mai înalt punct se găseşte în partea de nord, pe Muntele Pantocrator. Măsoară 906 metri şi înălţimea sa oferă o imagine de ansamblu asupra Albaniei. Alături de capitala Corfu, o serie de oraşe poartă nume de sfinţi: Agios Gordis, Agios Stefanos, Agios Mattheos şi Agios Georgios. Râul Agios Potamos şi golful Agios Georgios întregesc numele cu motive religioase ale insulei Corfu.

În partea estică se află insula Lazaretto, aflată sub ocrotirea Sfântului Mucenic Dimitrie. În timpul stăpânirii veneţiene de la începutul secolului al XVI-lea, aici a fost întemeiată o mănăstire în cadrul căreia funcţiona o leprozerie, de unde şi numele insulei.

Capitala Corfu Town

Începând cu 2007, oraşul vechi din capitala Corfu a fost inclus în lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Vechea citadelă, Palaio Frourio, este o fortăreaţă veneţiană situată la malul Mării Ionice, deasupra ei înălţându-se o cruce de mari dimensiuni. La bază, în partea dreaptă, în timpul protectoratului britanic s-a ridicat Biserica Sfântului Gheorghe, în stil doric cu şase coloane la intrare. Noua citadelă sau Neo Frourio este un complex de fortificaţii ce domină partea de nord-est a capitalei. Culoarele ce înconjoară citadela oferă o imagine medievală, pe pereţi observându-se motivul religios al leului înaripat, simbol al Sfântului Evanghelist Marcu, ocrotitorul veneţienilor. În apropiere de vechea fortăreaţă se află Piaţa Spianada, cea mai mare din sud-estul Europei şi una dintre cele mai mari din Europa. Spianada păstrează încă reminiscenţe ale protectoratului britanic, fiind singurul loc din Grecia unde se joacă cricket.

Palaia Anaktora se traduce prin Vechile Palate şi reprezintă un complex arhitectonic de inspiraţie romană ce găzduia familia regală a Greciei în timpul vizitelor în insulă. Palatul este închinat Sfântului Arhanghel Mihail şi Sfântului Mucenic Gheorghe.

La 10 iunie 1921, în vila "Mon Repos" din Corfu se năştea prinţul Filip al Greciei şi Danemarcei, devenit, prin căsătoria cu regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, duce de Edinburgh.

Catedrala Maicii Domnului din Peşteră

Capitala Corfu păstrează 37 de lăcaşuri de cult. Catedrala mitropolitană a oraşului este Panaghia Spiliotissa - "a Maicii Domnului din Peşteră" -, construită în anul 1577 în stil baroc. Aici se păstrează moaştele Sfintei Împărătese Teodora, pomenită de Biserică în fiecare an la 11 februarie. În Duminica Ortodoxiei, are loc o procesiune cu moaştele Sfintei Împărătese Teodora, soţia împăratului iconoclast Teofil, care a convocat în 843 un sinod la Constantinopol care a întărit hotărârile Sinodului VII Ecumenic (Niceea, 787) privitoare la venerarea icoanelor.

Sfântul Spiridon al Trimitundei

Ocrotitorul spiritual al insulei Corfu este Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, ale cărui sfinte moaşte se păstrează în biserica din Piaţa Sarocco din capitala Corfu Town. Arhitectura veneţiană a catedralei domină întregul oraş prin înălţimea turnului-clopotniţă. Evlavia credincioşilor pentru Sfântul Spiridon face ca această biserică să fie cel mai important monument religios al insulei. Pentru cele patru rânduri când sfântul a salvat insula de otomani sau de diferite plăgi, se face procesiune cu moaştele sfântului pe străzile oraşului. Sfântul Spiridon a trăit în secolul al IV-lea şi a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din 325. În fiecare an, la 12 decembrie, în ziua prăznuirii sale, papucii sfântului sunt schimbaţi din racla cu sfintele moaşte, după cum spune şi acatistul: "Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc ca dovadă". O părticică din aceste sfinte relicve se află depusă spre închinare credincioşilor la Catedrala mitropolitană "Sfântul Spiridon Nou", Paraclis Patriarhal din Bucureşti.

Biserica Sfinţilor Iason şi Sosipatru

Cea mai veche biserică de pe insula Corfu este închinată Sfinţilor Iason şi Sosipatru. Prăznuiţi de Biserică la 28 aprilie, cei doi sfinţi au făcut parte din cei 70 de apostoli ai Mântuitorului, iar Sfântul Apostol Pavel îi aminteşte la Romani 16, 21: "Vă îmbrăţişează Timotei, cel împreună-lucrător cu mine, şi Luciu şi Iason şi Sosipatru, cei de un neam cu mine". Ajunşi în insula Corfu la jumătatea primului secol, Iason şi Sosipatru au propovăduit credinţa creştină, ridicând o biserică închinată Sfântului Arhidiacon Ştefan. O perioadă au suferit prigoane din partea împăraţilor, însă nu au încetat propovăduirea adevăratei credinţe. Biserica în care sunt depuse moaştele sfinţilor este construită în stil bizantin, din piatră şi marmură, având uşi masive din lemn şi un înalt turn-clopotniţă. Actuala construcţie este datată în preajma anului 1000, inscripţiile atestând ridicarea ei deasupra unui alt lăcaş, mai vechi cu câteva secole. Interiorul păstrează fresce din secolele XI-XIV.

Mănăstiri şi biserici

În partea de nord-vest a insulei se găseşte Mănăstirea Maicii Domnului din localitatea Paleokastritsa. Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1228, însă actualul complex este datat în secolul al XVIII-lea. În muzeu este expusă o colecţie de icoane rare şi cărţi bizantine. Aflată în vârful unui deal, în preajma unei păduri de măslini, mănăstirea conservă o presă tradiţională de ulei de măsline.

"Angelokastro" sau "Castelul îngerului" este una dintre cele mai importante fortăreţe bizantine din Grecia, situată în nord-vestul insulei Corfu, în apropiere de Paleokastritsa. În partea sudică a acropolei se află o biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, ridicată pe locul unei bazilici paleocreştine. În apropiere de capitală se află Mănăstirea Maicii Domnului Platytera, construită în 1743. Biserica este înconjurată de o curte interioară care adăposteşte mormintele lui Ioannis Kapodistrias, primul guvernator al statului grec modern, originar din Corfu, şi Fotos Tzavellas, erou vestit al Revoluţiei Greceşti.

Tot în capitală se află şi vestigiile bisericii antice din Paleopolis, construită în secolul al V-lea de episcopul Iovian pe terenul unui ansamblu public roman. A fost distrusă, de-a lungul anilor, în timpul invaziilor vandalilor, goţilor, saracinilor, normanzilor, dar şi de raidurile de bombardare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Palatul Ahilleion

La aproximativ zece kilometri sud de capitala Corfu se află Palatul Ahilleion, construit de împărăteasa Elisabeta de Bavaria, cunoscută şi sub numele de Sissi, consoarta împăratului Franz Josef I al Austriei. În 1890 începea construcţia acestui palat de vară din regiunea Gastouri, având temă centrală aventurile eroului lui Homer din "Iliada", Ahile. Vorbitoare de limbă greacă, împărăteasa Sissi prefera palatul din insula Corfu, mai ales după tragicul incident Mayerling din 1889, când principele moştenitor Rudolf a fost găsit mort. În anul 1898, împărăteasa Elisabeta a fost asasinată la Geneva de către italianul anarhist Luigi Lucheni. Wilhelm al II-lea, ultimul împărat german şi rege al Prusiei, avea să cumpere complexul de la moştenitorii împărătesei Sissi, servindu-i drept reşedinţă estivală, până la izbucnirea Primului Război Mondial.

Arhitectul italian Raffaele Caritto a proiectat palatul, iar sculptorul german Ernst Herter a realizat operele inspirate din mitologia greacă. Piesa centrală expusă în grădinile palatului este "Moartea lui Ahile", creată la Berlin în 1884. Tema războiului troian se regăseşte în întregul complex arhitectonic. La intrarea în grădinile palatului străjuieşte statuia lui Ahile, care priveşte maiestuos către capitala Corfu, realizată la comanda kaiserului Wilhelm al II-lea. Grădinile imperiale oferă o panoramă splendidă a Mării Ionice şi a dealurilor înverzite de pe ţărm.

Contesa Mildred Flamburiari nota despre insula Corfu că este "Veneţia şi Napoli, un dram de Franţa şi mai mult de un strop de Anglia şi, pe lângă toate acestea, Grecia, desigur". De-a lungul vremilor, corfioţii au cunoscut stăpânirea italiană, franceză, britanică, însă niciodată pe cea turcească.