Întâmplări neprevăzute, care au devenit legendă

După cum ştim cu toţii, deşi marile realizări din toate domeniile par (şi de multe ori şi sunt) rodul planificării amănunţite şi al eforturilor conştiente, totuşi întâmplarea, neprevăzutul, îşi pune de multe ori amprenta, înclinând balanţa lucrurilor cum nu şi‑a imaginat nimeni vreodată.

Avem astfel de exemple în toate domeniile, de la viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi, la momente legendare din lumea invenţiilor sau a sportului. Iată două astfel de momente din istoria sportului - unul legat de un sportiv de culoare, Jeese Owens, care în 1936, în faţa a peste 100.000 de spectatori ai Olimpiadei de la Berlin, a demontat prin rezultatele sale teoria superiorităţii rasei ariene, ce se dorea validată de regimul nazist din acel moment, celălalt moment avându‑l în centru pe legenda canotajului românesc Ivan Patzaichin, care cu pagaia ruptă a reuşit să termine proba, îndârjire care i‑a permis prezenţa în recalificări, pentru probele pe care, apoi, le‑a câştigat fără drept de apel.

Anul 1936. În plină ascensiune a nazismului, la trei ani după ce Adolf Hitler devenise cancelar al Germaniei, la Berlin urma să se desfăşoare Olimpiada. Dictatorul avea un plan care părea accesibil, datorită uriaşelor fonduri care se alocaseră pregătirii sportivilor germani: să dovedească superioritatea rasei ariane. Însă tot planul avea să fie năruit de un sportiv american de culoare, James Cleveland Owens (cunoscut marelui public drept „Jesse” Owens), care prin victoriile sale categorice în mai multe probe a demontat toată teoria cu superioritatea sportivilor arieni.

În septembrie 1913 s‑a născut în Oakville, statul Alabama, un băieţel de culoare, ce avea să devină o legendă a atletismului. A apărut într‑o familie cu 10 copii, trei fete şi şapte băieţi, iar numele cu care a fost cunoscut, mai târziu, de întreaga lume - „Jesse”, provine dintr‑o greşeală de interpretare a pronunţiei elevului J.C. Owens, o profesoară înţelegând iniţialele J.C. drept Jesse.

Când a ajuns la liceul din oraşul Cleveland, Ohio, tânărul s‑a remarcat la probele de atletism, atât în probele de sală, cât şi pe stadion. După ce a câştigat diverse competiţii ale atleţilor amatori în anii 1934 şi 1935, el a concurat cu echipa Universităţii statului Ohio la un concurs din oraşul Ann Arbor, unde a reuşit în intervalul de 45 de minute să doboare trei recorduri mondiale. Imediat a intrat în atenţia oficialilor americani care se ocupau de lotul SUA pentru Olimpiada de la Berlin. Deşi planificată iniţial a avea loc în Spania, până la urmă Comitetul Internaţional Olimpic a decis ca ediţia a XI‑a a Olimpiadei să se desfăşoare la Berlin, între 1 şi 16 august 1936. Pentru această manifestare sportivă naziştii au construit un stadion cu capacitatea de 120.000 de locuri - Olympiastadion (la standardele momentului. Astăzi stadionul aparţine clubului de fotbal Hertha Berlin şi, modernizat, are 74.064 de locuri). Dorinţa lui Adolf Hitler era ca sportivii germani să demonstreze validitatea teoriei cu superioritatea rasei ariene. Datorită sumelor mari puse la bătaie pentru pregătirea sportivilor germani, ei au fost pe locul I la numărul de medalii de aur la această întrecere sportivă (33 de medalii de aur Germania, 24 SUA, 10 Ungaria, ca să ne referim doar la primele trei locuri), însă „superioritatea” pe baza rasei a fost spulberată de sportivul american de culoare Jesse Owens, care a reuşit să câştige aurul olimpic la patru probe: 100 de metri, 200 de metri, 4x100 de metri şi la săritura în lungime.

Ivan Patzaichin

Satul Mila 23 din Delta Dunării avea să fie cunoscut în întreaga lume a sportului pe apă datorită unui băieţel care, la începuturile sale, făcea cam ce făceau toţi prietenii săi: mergea cu tatăl său la pescuit. În toamna lui 1949 s‑a născut în familia lui Vicol şi Alexandra băieţelul care a primit numele Ivan. Naşterea a avut loc chiar în ziua în care Satul Mila 23 sărbătorea hramul bisericii. Bunicii săi erau în Sulina, aşa că anii de copilărie şi prima tinereţe s‑au petrecut între şi mai ales pe ape. La vârsta de 16 ani, Ivan Patzaichin a fost încadrat ca ajutor de pescar, lucrând împreună cu tatăl său. Unii consăteni de‑ai lui Ivan practicau kaiac‑canoe la Clubul Dinamo Bucureşti, cu rezultate importante, şi l‑au recomandat şi pe Ivan pentru practicarea acestui sport. A ajuns la Clubul Dinamo din Bucureşti, în cadrul căruia a fost timp de peste 40 de ani, dintre care 18 ca sportiv, apoi ca antrenor. Ivan Patzaichin are o carieră olimpică impresionantă, el participând la 5 ediţii ale Jocurilor Olimpice de Vară: Mexico 1968, München 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 şi Los Angeles 1984. La cele cinci ediţii a cucerit 7 medalii: 4 de aur (C‑1 1.000 m: 1972, C‑2 1.000 m: 1968, 1980, 1984) şi 3 de argint (C‑2 500 m: 1980, 1984; C‑2 1.000 m: 1972).

În timpul calificărilor pentru Olimpiada de la München, din 1972, s‑a întâmplat un eveniment care a rămas în istoria probei de canoe. Abia părăsise linia de start şi i s‑a rupt pagaia. Regulamentul prevedea întreruperea cursei doar dacă un asemenea eveniment se petrece în primii 25 de metri. Ivan a ridicat în aer pagaia ruptă, însă arbitrii nu au observat, între timp barca a mai parcurs nişte metri, aşa încât sportivul ar fi fost descalificat dacă se oprea. Ivan Patzaichin a ales să continue cursa în aceste condiţii, iar asta i‑a adus, pe lângă admiraţia publicului, şi posibilitatea ca, în urma contestaţiei făcute de delegaţia României (fiindcă iniţial prestaţia lui Patzaichin figura ca abandon, el ajungând la linia de sosire la 2 minute de ultimul concurent) să concureze din nou.

Din anul 1968 Patzaichin a devenit Maestru Emerit al Sportului, iar din anul 1982 a fost declarat Maestru Internaţional al Sportului. În anul 1991 a devenit şi Antrenor Emerit.

În anul 1990 i s‑a decernat cea mai înaltă distincţie a Comitetului Olimpic Internaţional - Ordinul Olimpic Colanul de Platină, fiind al treilea sportiv român deţinător al acestui ordin. În anul 2000 a primit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer, iar în anul 2008 a primit Ordinul „Meritul Sportiv” în clasa I.

În anul 2010 a fost distins cu Decoraţia Regală îNihil Sine Deo”, primită prin ordinul Majestăţii Sale Regele Mihai I, șeful Casei Regale a României. Ca antrenor, Ivan Patzaichin a participat împreună cu elevii săi la 5 ediţii ale Jocurilor Olimpice de Vară: Barcelona 1992, Atlanta 1996, Sydney 2000, Atena 2004 şi Beijing 2008. De‑a lungul carierei de antrenor a cucerit cu elevii săi peste 150 de medalii olimpice, mondiale şi europene.