Jean Giraudoux, omul de cultură, militarul şi diplomatul

În toamna anului 1882 se năştea, în localitatea franceză Bellac, Jean Giraudoux, scriitor şi diplomat. Originile sale modeste nu numai că nu i‑au frânat interesul pentru învăţătură, ba chiar l‑au ambiţionat să‑şi depăşească condiţia. După ce a făcut şcoala primară în oraşul natal, a urmat liceul la Châteauroux şi Paris. Între anii 1903 şi 1905 a frecventat cursurile Şcolii Normale Superioare, unde s‑a axat pe studiile germanice, lucru care avea să‑l conducă la scrierea unor opere literare importante, precum Siegfried et le Limousin,Siegfried,La Guerre de Troie nâaura pas lieu,Ondine.

După un început excelent la catedră, fiind o perioadă lector la prestigioaa Universitate Harvard din America, Hippolyte‑Jean Giraudoux s‑a simţit atras de zona diplomaţiei, ajungând în anul 1910, prin concurs, viceconsul. În timpul în care a lucrat la Ministerul de Externe, a publicat cartea LâÉcole des Indifférents (1911). Primul Război Mondial a însemnat pentru Giraudoux un alt pas neaşteptat în destinul său, fiind mobilizat în anul 1914. Având gradul de sergent, s‑a remarcat pe front în două rânduri: a fost citat prin ordine de zi şi a primit Legiunea de Onoare. În anul 1916, a fost trimis ca instructor militar în Portugalia şi în Statele Unite ale Americii, iar experienţele sale de militar au fost transpuse în trei opere: Lecture pour une Ombre (1917), Amica America (1919) şi Adorable Clio (1920).

După ce s‑a căsătorit şi după alţi ani în diplomaţie şi alte cărţi, în care travaliul său interior pe fronturi şi baze militare a luat forme artistice deosebite, Giraudoux descoperă şi savoarea dramaturgiei. Aceasta datorită prieteniei cu actorul Louis Jouvet, pe care l‑a cunoscut în anul 1928. De atunci, actorul va monta şi juca aproape în fiecare an câte o piesă scrisă de amicul său, Giraudoux.

Între anii 1928 şi 1939, Jean Giraudoux a scris mai multe piese pentru compania teatrală Jouvet: „Siegfried” (1928), „Amphytrion 38”, piesă inspirată din mitologia greacă și apărută în 1929, „Judith”, piesă inspirată din Vechiul Testament, apărută în 1931, „Intermezzo” (1933), „Tessa”, o adaptare a romanului scriitoarei engleze Margaret Kennedy, publicată în 1934, „Supplément au voyage de Cook” (1935), „La Guerre de Troie nâaura pas lieu” (1935), având ca temă ororile războiului, „Électre” (1937). În anul 1939, apare piesa „Ondine”, inspirată din miturile nordice.

Moartea sa, survenită la 31 ianuarie 1944, este învăluită în mister. Franţa era încă sub ocupaţie nazistă şi există bănuiala că adevărata cauză a morţii nu a fost otrăvirea alimentară, conform versiunii oficiale, ci ar fi fost opera Gestapoului, din cauza activităţii subtile de rezistenţă pe care o desfăşura omul de cultură.