Locuri cu parfum rural

Cel mai cunoscut şi mai important ca organizare şi conţinut dintre muzeele ce au ca temă satul românesc este, desigur, Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucureşti. Interesante şi pline de comori autentice sunt şi celelalte muzee de profil din ţară: ASTRA de la Sibiu, Muzeul Satului Bucovinean, Muzeul Satului de la Dunărea de Jos (Galaţi), Muzeul Satului Vâlcean şi altele.

În Parcul Herăstrău din Bucureşti lua fiinţă în 1936 unul dintre primele muzee etnografice în aer liber din lume: Muzeul Satului. Pe vremea aceea, mai exista muzeul de profil Bigdo din Lillehamer (Norvegia), iar la noi exista în Cluj Muzeul Etnografic al Transilvaniei, ce fusese fondat cu şapte ani înainte.

Satul românesc din marele oraş

Ideea de a organiza un astfel de muzeu a apărut la jumătatea secolului al XIX-lea, când Alexandru Odobescu a propus prezentarea unor monumente de arhitectură populară în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris, într-un pavilion special amenajat.

Şi Alexandru Tzigara Samurcaş avea să aducă în Muzeul Etnografic, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială din Bucureşti superba casă "Ceauru" din zona Gorj, dorind să îmbogăţească fondul de case rurale ulterior.

Pentru ca Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" să ia fiinţă a fost nevoie mai întâi de o activitate intensă a unei echipe de cercetători care au elaborat planuri şi campanii etnografice şi sociologice în toate zonele ţării.

De asemenea, a fost nevoie de anumite experimente muzeografice, toate aceste lucrări durând peste un deceniu, fiind coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, care este un întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti.

Superbul muzeu al satului de care ne bucurăm astăzi a fost organizat şi dotat cu cele necesare de Gusti şi echipa sa, formată din valoroşi specialişti în diverse domenii: H. H. Stahl, Mihai Pop, Traian Herseni, Anton Golopenţia, Mircea Vulcănescu, Gh. Focşa. Echipele de specialişti şi studenţi conduse de profesorii D. Gusti şi H. H. Stahl au achiziţionat din satele cercetate construcţii ţărăneşti - case, anexe gospodăreşti, biserici, instalaţii tehnice - şi obiecte de interior - mobilier, ceramică, ţesături, unelte etc., reprezentative pentru locurile lor de origine.

Muzeul cuprinde, pe lângă case ţărăneşti, monumente, obiectele din interior şi trei biserici de lemn aduse din diverse sate ale ţării, salvate astfel de la pieire şi care formează un peisaj sătesc autentic.

Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu

Muzeul ASTRA a fost fondat în 1960, născut din dorinţa românilor ardeleni de a-şi defini propria identitate etnoculturală, în conglomeratul etnic al Imperiului Austro-Ungar, având ca model muzeele deja constituite ale saşilor, ungurilor şi secuilor.

Vernisajul "Expoziţiei etnografice şi istorico-culturale" din 19 august 1905 a marcat inaugurarea solemnă a Muzeului "Asociaţiunii", moment considerat de contemporani drept "cea mai splendidă sărbătoare culturală ce au ajuns-o până acum românii din ţările Coroanei ungare".

În anii de după Marea Unire, muzeul a cunoscut o dezvoltare accelerată, devenind, după Muzeul Brukenthal, cel mai valoros şi important muzeu al Ardealului.

Muzeul în aer liber a fost gândit, la Sibiu, încă din anul 1940, meritul fiind a lui R. Vuia, în momentul refugierii sale de la Cluj-Napoca, la Sibiu, după Dictatul de la Viena, dar proiectul său a devenit realitate abia în 1963, din iniţiativa lui Cornel Irimie.

La 17 octombrie 1967, Muzeul Tehnicii Populare a fost inaugurat oficial pentru publicul larg. În 17 februarie 1990, Primăria municipiului Sibiu a adoptat decizia (aprobată şi de Ministerul Culturii, prin ministrul Andrei Pleşu) a înfiinţării Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale din România, ca instituţie de sine stătătoare, cu personalitate juridică proprie, prin desprinderea din cadrul Complexului Muzeal Brukenthal. La 2 septembrie acelaşi an, se primea acordul Ministerului Culturii şi al Asociaţiunii "ASTRA" (preşedinte prof. dr. Dumitru Abrudan) pentru atribuirea muzeului etnografic sibian, a cognomenu-lui "ASTRA", noua denumire fiind Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA.

În anul 2001, a luat fiinţă Complexul Naţional Muzeal ASTRA, cu cea mai vastă structură etnomuzeală din România care cuprinde: Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale Populare ASTRA, Muzeul Civilizaţiei Transilvane ASTRA, Muzeul de Etnografie Săsească "Emil Sigerus", Muzeul Culturii şi Civilizaţiei Rromilor (proiect) şi Muzeul de Etnografie Universală "Franz Binder".

Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni

Un alt muzeu interesant ce prezintă gospodării, anexe şi unelte din lumea satului, precum şi o şcoală de început de secol XX se află la câţiva kilometri de oraşul Râmnicu Vâlcea, la Bujoreni. Acest muzeu al satului vâlcean este aşezat într-o zonă pitorească şi a constituit un platou de filmare pentru pelicule precum "Păcală" şi alte câteva din sfera aceasta. A fost înfiinţat în 1974 pe o suprafaţă de opt hectare. Se mai găsesc aici o culă oltenească şi o frumoasă biserică de lemn.

Muzeul Satului Bănăţean

În anul 1967 a luat fiinţă la Timişoara Muzeul Etnografic în aer liber al Banatului, deschis pentru public la 20 august 1971. "Fără să fie nevoie să călătoreşti prin satele Banatului, în câteva ore poţi vedea în Muzeul Satului Bănăţean tot ceea ce este mai caracteristic civilizaţiei şi culturii tradiţionale din vestul României. Privind construcţiile autentice din lemn, piatră, lut, achiziţionate din satele Banatului, demolate şi reconstruite în muzeu cu respectarea tehnicilor locale, obiectele folosite în desfăşurarea traiului zilnic, deschizi o poartă spre viaţa oamenilor din secolele trecute. Casele au, în general, două sau trei camere de locuit", aflăm din istoricul acestui muzeu.

Din 2006 s-a mutat în cadrul Muzeului Satului Bănăţean Secţia de Etnografie de la Muzeul Satului cu cele peste 10.000 de piese de patrimoniu ce fac obiectul unor colecţii mari: ţesături (costum popular, covoare, ştergare etc.), icoane, ceramică.