Ziua de 10 ianuarie 2024 a fost termenul-limită de trimitere a scrisorilor sau a mesajelor de răspuns la concursul nostru tradiţional de la final de an. Şi anul acesta am primit scrisori din toate regiunile ţării,
16 Ian, 2024
Locuri pentru bucuria celor mici şi a celor mari
Celor mici, dar şi celor mari le-a plăcut dintotdeauna să se întâlnească în anumite locuri şi să simtă vârsta copilăriei respirându-le prin toţi porii: odinioară erau târgurile cu căluşei, lanţuri şi comedii, iar în zilele noastre sunt parcurile de distracţie cu carusele, tobogane şi atâtea alte maşinării menite să delecteze pe copiii de orice vârstă.
În secolul al XVIII-lea, în Bucureşti, se organiza anual în luna mai Târgul Moşilor, numit şi La Moşi. În perioada de început, substratul acestui târg era unul religios, atunci oamenii pomenindu-şi morţii, dar treptat s-a transformat într-un loc de distracţie şi încheierea unor afaceri, târgul fiind
deschis timp de o lună.
Copiii se dădeau în căluşei şi mâncau turtă dulce, adulţii se mirau de curajul motociclistului care se rotea pe nişte pereţi circulari, o distracţie numită „Zidul Morţii“, toată lumea mânca la localurile deschise în acel perimetru, bea bere, se cumpărau produse meşteşugăreşti diverse.
În zona unde astăzi se întâlnesc bulevardele Mărăşeşti şi Dimitrie Cantemir era Grădina Văraru, unde din Duminica Floriilor şi până în Duminica Tomii se desfăşura un bâlci unde bucureştenii se distrau în moduri specifice timpului, văzând artişti de circ care ridicau greutăţi, aruncau cuţite sau înghiţeau flăcări, în timp ce publicul consuma limonadă, bragă, bere, floricele. Circurile ambulante erau o atracţie frecventă în acele vremuri. În zone din centrul Capitalei, cum ar fi maidanele de la Brezoianu şi Palatul Poştelor, îşi stabileau reşedinţa circuri celebre, precum Circul lui Huttermann, Circul lui Schull şi Sidoli, care dădeau reprezentaţii foarte gustate.
Orăşelul copiilor din Bucureşti
Copiii Bucureştilor din anii â70-â80 se puteau bucura de Orăşelul Copiilor, unde aveau o sumedenie de atracţii: maşinuţele electrice, plimbarea pe o alee străjuită de oglinzi care deformau imaginea, roller-costerul în care se încerca un sentiment de teamă, trasul cu puşca cu aer comprimat în ţintele care se roteau pe ritmuri de muzică. Şi, de asemenea, plimbarea cu trenuleţul, care avea şi o micuţă gară. După 1989, timp de aproximativ 20 de ani, Orăşelul a fost lăsat în paragină, însă din anul 2012 s-a redeschis, având ca noutate un canal cu apă pe care se fac plimbări cu barca sau hidrobicicleta, un spaţiu de lectură, unde se vor putea citi cărţi închiriate, relief muntos, şi o roată stil carusel, din care Bucureştiul se poate admira de la aproximativ 150 de metri înălţime.
Un alt loc superb din vremea copilăriei anilor â70-â80 era tot în Bucureşti, în parcul IOR (iniţiale care veneau de la Întreprinderea Optica Română), unde, pe lângă lacul şi parcul care există şi astăzi, mai era adus un avion de pasageri de la Tarom care era transformat în cofetărie. Pentru copii era ceva încântător să se viseze piloţi, trăgând de manşa avionului încărcat de toate prăjiturile şi dulciurile.
Disneyland, lumea poveştilor devenită realitate
Cel mai cunoscut parc tematic de distracţii din lume este Disneylandul, cu o notorietate demnă de celebrul său creator, Walt Disney. Ideile lui Disney despre cum ar trebui să fie un parc de distracţii pe placul tuturor, copii şi părinţi deopotrivă, s-au cristalizat treptat, începând de la o vizită pe care a făcut-o împreună cu cele două fiice ale sale la Griffith Park. Începutul fusese oarecum făcut, prin faptul că Walt Disney permisese publicului vizitarea studiourilor sale, aşa că dezvoltarea a venit de la sine, amenajând Mickey Mouse Park pe o suprafaţă de peste trei hectare.
Succesul acestui proiect l-a încurajat să meargă înainte cu ideea de a crea o lume a poveştilor în care visele copilăriei să poate fi atinse. A achiziţionat un teren de 65 de hectare în localitatea Anaheim, aproape de Las Vegas. Construcţia efectivă a parcului a început în vara anului 1954 şi americanii au lucrat aşa cum ştiu ei mai bine, finalizând proiectul de vis în numai un an de zile, aceasta însemnând pe lângă parcul propriu-zis şi lărgirea cu două benzi pe sens a drumului de acces.
Deschiderea parcului a beneficiat de susţinerea televiziunii ABC, care a transmis live evenimentul, şi de prezenţa unor vedete apropiate lui Disney: Ronald Reagan (viitorul preşedinte american), Arta Linkletter, Bob Cummings. Lansarea nu a fost reuşită, din câteva cauze: s-au vândut multe bilete false, astfel că numărul participanţilor a fost cu mult mai mare decât ar fi trebuit, asfaltul turnat recent s-a muiat din pricina căldurii, devenind o capcană pentru tocurile doamnelor, iar un conflict de muncă apărut între conducere şi personalul de întreţinere a dus la oprirea fântânilor cu apă. Însă întreaga lume a aflat despre deschiderea acestei lumi fabuloase a copilăriei şi lucrurile au intrat în normal. Disneylandul este organizat în „tărâmuri“, fiecare având un anumit specific: Adventureland, Fantasyland, Tomorrowland, Holidayland, New Orleans Square, Critter Country, Toontown Mickeyâs. După 1990, parcul a fost dezvoltat, devenind practic o staţiune, adăugându-se un mall, hoteluri, spaţii de luat masa, o uriaşă parcare, cea mai mare din SUA atunci când a fost dată în folosinţă.
În Franţa s-a deschis în 1992 un Disneyland, la numai 32 km de Paris. Acesta are două parcuri tematice, un centru comercial şi şapte hoteluri, iar succesul de care s-a bucurat l-a propulsat pe locul întâi printre cele mai vizitate locuri din Europa.
Parcul Prater din Viena
Un alt parc celebru în Europa este Prater din Viena, construit pe un vechi teren de vânătoare al împăraţilor Austriei. Primele izvoare care amintesc de acest loc datează din anul 1162, când împăratul Frederic I i-a dăruit domeniul care se întinde de-a lungul Dunării unui nobil pe nume Konrad. În vremea împăratului Maximilian al II-lea (1564-1576), terenul era folosit pentru vânătorile imperiale, iar împăratul Iosif al II-lea l-a transformat în loc de recreere, în 1776. Parcul s-a tot dezvoltat, adăugându-se restaurante cu spaţii pentru jocuri de noroc, principala atracţie devenind în 1895 Marea Roată, din care vizitatorii puteau admira întreaga zonă de la nord-estul Vienei.
