Ziua de 10 ianuarie 2024 a fost termenul-limită de trimitere a scrisorilor sau a mesajelor de răspuns la concursul nostru tradiţional de la final de an. Şi anul acesta am primit scrisori din toate regiunile ţării,
16 Ian, 2024
Mari susţinători ai artiştilor
Dintotdeauna, cei mai mulţi dintre artişti au avut nevoie de susţinere materială şi de sprijin politic pentru a-şi duce la bun sfârşit operele, dar şi pentru a putea trăi onorabil. Aceşti susţinători au primit numele „mecena“, termen care vine de la un personaj real a cărui generozitate era îndreptată spre zona artişti.
Gaius Cilnius Mecenas a fost un om de stat roman, care a trăit între anii 70 î.Hr. şi 8 î.Hr. Obârşia lui era una aristocrată, ca a multor „mecena“ cu alte nume, căci numai apropierea timpurie de artă putea sădi în suflet o asemenea dragoste pentru frumos încât să devii patron al artiştilor. După mamă era din nobilimea etruscă, iar după tată din neam de cavaleri. Poziţia lui Gaius Mecenas era foarte importantă, fiind sfătuitor al lui Octavian Augustus, primul împărat roman, ba chiar ducea tratative în numele acestuia şi îi administra proprietăţile. A fost şi viceimperator, în perioada în care suveranul era plecat într-o campanie militară, şi a reuşit să păstreze puterea, înăbuşind rebeliunea pe care o pusese la cale în Roma Lepidus cel Tânăr.
Averea lui Gaius era însemnată, şi acesta oferea cu generozitate sprijin artiştilor vremii. Vergiliu i-a dedicat poeme şi i l-a prezentat pe Horaţiu, care l-a impresionat pe Mecenas, obţinând şi el susţinere materială şi chiar o vilă; poeţii Valgius Rufus şi Plotius Tucca s-au numărat şi ei printre favoriţii lui Mecenas, care nu era numai un om bogat şi influent, ci şi un om de spirit. A avut chiar şi încercări scriitoriceşti, atât în proză, cât şi în versuri, dar nu ele i-au adus renumele pentru care numele său este astăzi simbolul omului înstărit care îndrăgeşte şi susţine arta şi artiştii.
Susţinătorul lui Michelangelo
Un alt mecena legendar a fost conducătorul Republicii Florentine, Lorenzo de Medici (1449-1492), cunoscut şi ca Lorenzo Magnificul. Viaţa sa a marcat cea mai importantă etapă din perioada Renaşterii timpurii, acest diplomat şi politician născut în familia care deţinea Banca Medici - cu filiale în întreaga Europă - îndrăgind de tânăr arta. Lorenzo moştenea nu numai averea şi renumele, ci şi preocuparea pentru filantropie şi artă, în care excelaseră şi tatăl, şi bunicul său.
Fiind el însuşi literat şi colecţionar de obiecte de artă, a strâns în jurul său unii dintre cei mai reunumiţi artişti ai vremii, cum ar fi: Leonardo Da Vinci, Michelangelo, Verrocchio, Ghirlandaio, Pico della Mirandola, Marsilio Ficino şi mulţi alţii. Atât Lorenzo Magnificul, cât şi fratele său sunt înmormântaţi într-o capelă proiectată de Michelangelo, din Basilica San Lorenzo din Florenţa.
Un român generos cu artele şi ştiinţa
Un important mecena român a fost patriotul ardelean Emanoil Gojdu, născut la Moscopole în anul 1802. A studiat dreptul la Academia de Drept din Oradea, apoi la Bratislava şi Budapesta, iar în capitala ungară s-a şi stabilit în 1824, dar originile româneşti – deşi modeste la nivel familial – nu şi le-a uitat niciodată.
În casa lui ţinea întâlniri cu deputaţi români şi în general se ştia că este un loc unde românii sunt bine primiţi şi ajutaţi la nevoie. Emanoil Gojdu a spus: „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Naţiunea mea mă îmboldeşte a stărui în fapta, ca încă şi după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Naţiunii“.
Pentru a duce la îndeplinire această dorinţă, a lăsat prin testament averea sa „acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care aparţine la confesiunea orientală ortodoxă“, pentru acordarea de burse studenţilor şi pentru ajutorarea preoţilor.
Acest lucru s-a şi întâmplat după moartea lui Gojdu petrecută în anul 1870, printr-o fundaţie care a funcţionat până în anul 1917. Prin această fundaţie au primit sprijin financiar, sub forma burselor pe când erau studenţi, şi Octavian Goga, Traian Vuia, Victor Babeş şi alţii.
După anul 1945, autorităţile comuniste ungare au naţionalizat averea lui Emanoil Gojdu, iar în prezent situaţia testamentului este încurcată. (Dan Cârlea)
