Ziua de 10 ianuarie 2024 a fost termenul-limită de trimitere a scrisorilor sau a mesajelor de răspuns la concursul nostru tradiţional de la final de an. Şi anul acesta am primit scrisori din toate regiunile ţării,
Mircea Eliade şi misterul romanului „Maitrey“
La 29 ianuarie 1989 a murit personajul care a fost sursa de inspiraţie pentru romanticul roman de dragoste al literaturii române, „Maitrey“, scris de Mircea Eliade. Maitrey Devi, fiica lui Surendranath Dasgupta, l-a cunoscut pe tânărul Mircea Eliade pe când acesta era găzduit în casa tatălui ei, care îl medita la limba indiană.
Povestea de dragoste care a făcut generaţii întregi să viseze este învăluită în mister, noi având dreptul să credem orice versiune: a ei, prin care a negat orice apropiere, ba chiar a scris o carte („Dragostea nu moare“) ca să-şi repare „imaginea şifonată“ de romanul lui Eliade, sau a lui, care, de ce să nu recunoaştem, sună mai bine şi parcă mai credibil.
Să ne imaginăm puţin: un tânăr arătos, alb - deci exotic, privit prin ochii unei tinere indience -, locuieşte în casă cu o tânără visătoare, ale cărei poezii aveau să fie apreciate chiar de marele geniu al Indiei, Tagore. El pretinde că s-au iubit, ea că nu. Că a fost iubire consumată pe furiş, consumată sau doar imaginaţia înfierbântată a tânărului Mircea Eliade, care a aşternut-o apoi într-un roman devenit legendar, nu putem şti cu precizie.
Cert este că cei doi s-au întâlnit după mulţi ani, pe când Eliade era deja un savant recunoscut, profesor la Chicago. Maitrey a vizitat şi România, le-a cunoscut pe mama şi pe sora lui Eliade, precum şi pe marele sanscritolog Sergiu Al. George. Poate aşa a fost să fie - unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste româneşti să aibă ataşată pentru totdeauna o nelămurire parfumată, mai frumoasă decât o certitudine. (Dan Cârlea)