Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Timp liber Oraşe distruse de dezastre naturale şi de războaie

Oraşe distruse de dezastre naturale şi de războaie

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Timp liber
Data: 18 Octombrie 2013
De-a lungul istoriei, în urma unor dezastre naturale sau în timpul războaielor, multe oraşe ale lumii au avut de suferit. Câteva au renăscut din propria cenuşă, fiind reconstruite şi dăinuind pe mai departe ca nişte mărturii ale puterii creatoare a omului. 
 
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, frumosul oraş german Dresda a fost distrus aproape în totalitate de bombardamentele aliaţilor, care au aruncat între 13 şi 15 februarie 1945 circa 4.000 de tone de bombe, din 1.300 de bombardiere. 
 
În acel măcel, pe care unii l-au considerat gratuit, aliaţii justificând însă că în oraş funcţionau mai multe componente importante ale maşinăriei de război naziste, şi-au pierdut viaţa zeci de mii de civili şi au fost distruse clădiri superbe, monumente istorice şi de artă.  
 
Biblioteca din Dresda a avut o soartă ceva mai bună, datorită precauţiei de a fi mutate o mare parte din lucrări în 18 castele, astfel că s-au putut recupera multe din ele. Totuşi, s-au pierdut iremediabil 200.000 de publicaţii şi opere, cum ar fi unele lucrări muzicale de la finalul vieţii compozitorului Tomaso Albinoni (1671-1751). 
 
Oraşul german, care a cunoscut perioada de glorie în secolul al XVIII-lea, când regii saxoni l-au construit ca pe o „Florenţă pe Elba“ şi a fost distrus la finalul războiului, a renăscut efectiv din propria cenuşă, devenind o importantă destinaţie turistică din Germania. Aici se pot vedea: biserica barocă Frauenkirche, centrul istoric reconstruit, având şi şase muzee, din care amintim: Muzeul German al Igienei, Pinacoteca Vechilor Maeştri şi Muzeul de artă modernă „Albertinum“. 
 
Un alt oraş german distrus de bombardamente în cel de-al Doilea Război Mondial este Köln, cu superba sa catedrală - Domul din Köln -, la care s-a lucrat timp de peste 600 de ani, între 1248 şi 1880, când a devenit, pentru câţiva ani, cea mai înaltă construcţie din lume (157 de metri). În această catedrală se păstrează un sarcofag al „Celor trei regi“, în care se crede că sunt osemintele celor trei magi de la Răsărit, care conform Bibliei ar fi venit imediat după naşterea lui Hristos, să-I aducă daruri şi închinăciune.
 
Dar după război a renăscut şi Kölnul, fiind în prezent un oraş minunat, cu multe galerii de artă şi numeroase sedii de instituţii mass-media: staţiile radio Deutsche Welle si Deutsclandfunk şi televiziunile RTL, WDR , VOX, VIVA.
 
Carnavalul anual din Köln este un eveniment important pentru oraş, când oamenii se distrează şi beau un sortiment de bere specific locului, „Kolsch“. 
 
Desigur, numărul oraşelor distruse în cel de-al Doilea Război Mondial este mare, am ales doar două exemple reprezentative din Europa. Să trecem într-o zonă mult mai exotică, Mozambic, Africa de Sud-Est. Această ţară africană, aflată la Oceanul Indian, a fost colonie portugheză din secolul al XIX-lea şi până în anul 1975, când şi-a cucerit independenţa, devenind republică. Confruntările armate dintre gherile şi guvern, care au început după cucerirea independenţei, au adus  populaţia în sărăcie maximă, şi astăzi putându-se remarca mari discrepanţe sociale între locuitori. În capitala Maputo, aflată pe malul Oceanului Indian şi beneficiind de un cadru natural atractiv, există atât vile de milionari, cât şi cartiere întregi ale săracilor, cu adăposturi din plastice şi cartoane. 
 
Pe lângă războaie, şi dezastrele naturale distrug uneori localităţi întregi. Este cazul oraşului american San Francisco, aflat într-o zonă seismică importantă, care generează cutremure rare, dar catastrofale. Aşa s-a întâmplat în anul 1906, când un cutremur de aproximativ 7,8 grade pe scara Richter şi cu durata de aproape un minut a distrus 90 la sută din oraş.
 
Chicago, oraş măturat în general de vânturile venite din zona Marilor Lacuri, a fost în anul 1871 distrus de un val de foc. Un incendiu uriaş a mistuit 17.000 de clădiri, pornind de la un hambar. Evenimentul a rămas cunoscut în istorie drept Great Chicago Fire (Marele Foc din Chicago). 
 
Mai aproape de zilele noastre, în anul 2005, oraşul sudic cu aromă de jazz şi cafea, New Orleans, a fost afectat grav de uraganul Katrina. Pagubele au fost uriaşe, fiind evaluate de autorităţie americane la peste 80 de miliarde de dolari, iar oraşul nu şi-a revenit complet nici astăzi. 
 
În luna martie a anului 1964, oraşul american Anchorage din Alaska s-a confruntat cu unul dintre cele mai mari cutremure cunoscute în istorie, având magnitudinea de  9,2 grade. Acest cutremur a declanşat şi un val uriaş - tsunami -, care a distrus ce nu reuşise cutremurarea pământului. 
 
Multe alte asemenea dezastre pot fi trecute în revistă, dar ele nu ne pot decât atrage atenţia, încă o dată, că pe lângă minimele măsuri pe care le poate lua omul, de a consolida clădirile slăbite, de a construi cât mai trainic şi de a nu se aventura în smulgerea bogăţiilor pământului prin orice fel de metode, chiar cu riscul stricării echilibrului natural, încercările vieţii sunt de neocolit, aşa că orice panică este neproductivă, şi nu are legătură cu creştinismul, care în permanenţă ne aminteşte de perisabilitatea vieţii pământeşti şi de atotputernicia divină. (Dan Cârlea)