Patru mari arhitecţi ai lumii

Când vizităm un oraş, chiar dacă nu ştim mare lucru despre el, ne atrag atenţia înainte de toate clădirile, mai ales cele cu aspect special, arhitectura fiind, de altfel, cea care cheamă turiştii sau dimpotrivă, care introduce localităţile în banal. Clădirile concepute de mari arhitecți pot pune, astfel, o întreagă zonă pe harta turistică și culturală a lumii. Iată câțiva arhitecţi legendari şi construcțiile lor.

Finlandezul Hugo Henrik Alvar Aalto a marcat secolul XX cu lucrările sale arhitectonice, dar şi cu designul unor obiecte casnice şi de mobilă. Supranumit în ţările nordice „părintele modernismului”, acesta s-a născut în 1898, pe vremea când Marele Ducat al Finlandei era parte din Imperiul Rus. Studiile şi le-a făcut la Insitutul Tehnic din Helsinki, iar preocuparea sa pentru mişcarea modernă în arhitectură şi design din Finlanda a avut şi un efect în zona afirmării identităţii naţionale şi a obţinerii chiar a suveranităţii ţării sale. Preocupările lui Aalto pentru simplitate, ergonomie, precum şi pentru încadrarea estetică şi funcţională la mediul înconjurător îl recomandă ca arhitect cu o viziune versatilă, deosebit de atractivă şi astăzi. El a proiectat Centrul Cultural şi Palatul Finlandia din Helsinki, opera din Essen - oraş în landul Renania de Nord-Westfalia, din Germania -, precum şi mai multe blocuri de locuinţe din oraşul în care a locuit multă vreme, Jyväskylä.

O altă legendă a arhitecturii, de data aceasta spaniolă, este Antoni Gaudi. Se consideră că stilul Art Nouveau îi reprezintă lucrările celebre în întreaga lume, însă stilul său de lucru a fost unul marcat de originalitate. S-a născut în 1852 la Reus, Catalonia, şi a studiat la Barcelona, oraş ce se mândreşte cu cele mai multe dintre lucrările sale. În tinereţea sa a fost atras de stilul gotic, după orientarea maestrului său Eugène Viollet-le-Duc. Un bogat industriaş, Eusebi Güell, i-a văzut potenţialul şi l-a susţinut material, în plus i-a oferit şansa pe care toţi arhitecţii o visează, aceea de a construi un palat. Gaudi a onorat comanda, proiectând Palau Güell, clădire care astăzi se află înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO, împreună cu alte opere ale sale – Casa Milà (construită în 1907) sau Parcul Güell (amenajat între 1900 şi 1914). Dar în mod cert lucrarea celebră a lui Gaudi este Catedrala Sagrada Familia, care a fost începută în anul 1882. Atât de mult s-a dedicat Gaudi acestei opere încât spre finalul abrupt al vieţii sale (ca urmare a unui accident de tramvai, în 1926), practic locuia pe şantierul acestei construcţii, care este şi astăzi în lucru şi se preconizează a fi terminată abia în 2026. După ce în anul 1935 biserica a fost ţinta unui atac al unei grupări anarhiste, o parte din planurile arhitectului au fost distruse, iar lucrul la catedrală a continuat după proiectele altor arhitecţi, care au încercat, cumva, să-l intuiască pe Gaudi.

Un alt arhitect spaniol celebru este Santiago Calatrava, contemporan cu noi, născut în anul 1951, la Valencia. Este celebru în lume mai ales datorită lucrărilor sale din domeniul infrastructurii, îndeosebi poduri şi staţii de tren. Simbolul oraşului Sevilla este una dintre lucrările sale, Puente del Alamillo. Calatrava, care este nu doar arhitect, ci şi inginer şi sculptor, a studiat la Şcoala de Arte şi Arhitectură şi la Şcoala de Meserii de la Universitatea Politehnică din Valencia. După terminarea studiilor s-a angajat la Swiss Federal Institute of Technology din Zurich, unde a lucrat ca inginer civil. A practicat în acelaşi timp şi arhitectura şi ingineria, iar printre operele sale arhitectonice se numără Montjuic Communications Tower din Barcelona, construit în anul 1991 pentru Jocurile Olimpice din 1992. Legătura dintre arhitectură şi artă este uneori atât de strânsă încât este greu de spus despre o lucrare ce este mai mult: clădire sau sculptură. În acest caz avem o conexiune între marele arhitect spaniol şi geniul nostru Brâncuşi. La Madrid, în Plaza de Castilla, Calatrava a ridicat un obelisc din brozn şi oţel, înalt de 120 de metri, lucrare inspirată de Coloana Infinitului de la Târgu Jiu, lucru asumat de Calatrava în mod direct.

Un arhitect canadian celebru este Frank Gehry, născut în 1929, la Toronto, și considerat unul dintre cei mai importanţi ai zilelor noastre. Lucrări celebre, precum Muzeul Guggenheim din Bilbao, Sala de Concerte Walt Disney din Los Angeles, Neuer Zollhof din Dusseldorf, Muzeul de Arta Weisman din Minneapolis sunt legate de numele său, capodoperele sale fiind motiv de creştere a turismului, oameni din întreaga lume călătorind să le vadă. La vârsta de 17 ani, Gehry s-a mutat în Statele Unite, în California, a studiat la Los Angeles City College, apoi la Şcoala de arhitectură a University of Southern California şi planificare urbană la Harvard Graduate School of Design.

După aprecierile specialiştilor, stilul în care sunt realizate lucrările lui Gehry este unul derivat din modernismult târziu, cu forme continuu curbate, creând o aparenţă de haos, alte clădiri proiectate de el sunt încadrate în şcoala deconstructivistă. Una dintre celebrele construcţii proiectate de Gehry este Muzeul Guggenheim din Bilbao, care a fost deschis publicului în anul 1997. Este o clădire acoperită cu folii de titan, stilul fiind deconstructivismul, iar muzeul a devenit, în scurt timp, cea mai cunoscută şi vizitată clădire din Bilbao.