Pescuitul, mod de relaxare pe timp de vară

Pescuitul, în orice formă s-ar derula şi pe orice fel de timp, nu înseamnă decât relaxare, pasiune şi adrenalină. Pescarii amatori mai mult se relaxează, aceştia neinvestind foarte mulţi bani în uneltele de pescuit. Pescarii de duminică însă trebuie să ştie că pe baltă nu trebuie să mergi nepregătit, înainte de descinderea în forţă fiind absolut necesară o vizită la un magazin de profil, pentru achiziţia uneltelor de pescuit (plută, lansetă, mulinetă, fir, cârlige, juvelnic etc. ), a nadei şi a momelii. Cu atenţie va fi ales şi locul de pescuit, în funcţie de preţ şi de peştele existent pe fundul apei.

Pentru unii, pescuitul înseamnă doar evadare, pentru alţii relaxare, însă pentru pescarii adevăraţi înseamnă mult mai mult, un adevărat meşteşug ridicat la rang de artă. Şi unii şi alţii se pregătesc cu mult înainte de a merge la o partidă de pescuit, îşi lustruiesc „armele“, fac monturi, caută aromele potrivite, verifică dacă acele mai înţeapă la fel de mult ca atunci când le-au achiziţionat de la magazine sau îşi reînnoiesc „beţele“.

Deşi pescarii de week-end sau „de duminică“, aşa cum sunt numiţi de către cei „vechi“, nu investesc foarte mult în articolele de pescuit, nu au cunoştinţe solide în această „meserie“ şi nu sunt la curent cu toate noutăţile, depun aceeaşi pasiune. „Pescarul ştie să prindă peşte aşa cum şoferul ştie să conducă o maşină. Pescarii de duminică întâi trebuie să se documenteze, să se înarmeze cu scule bune, cu nadă, cu puţin noroc şi abia atunci să meargă să prindă peşte“, ne-a avertizat un pescar profesionist.

Pe baltă, te duci cu momeală de tot felul

Un pescar, de la cel de ocazie şi până la cel sportiv, nu poate pleca la ochiul de apă fără obiectul muncii: lanseta şi mulineta, la care se adaugă băţul de mână şi pluta, cârlige, plumbi şi fir de rezervă, nadă şi ceva de pus în cârlige; mămăliguţă, râme sau boabe de porumb. Nu se va uita de juvelnic, dacă oamenii bălţii au speranţe că vor trage ceva din apă.

„Când mergi pe o baltă să prinzi peşte, atunci trebuie să fii pregătit pentru mai multe situaţii. Spre exemplu, peştele poate să stea la fund sau se poate ridica la suprafaţă, aşa că trebuie să ai şi lansete cu plută pentru suprafaţă, trebuie să-l cauţi. Se întâmplă ca peştele să fi mâncat deja, astfel că trebuie să-i stimulezi digestia şi să-l faci să aibă poftă de mâncare; sunt tot felul de «mirodenii» pe care le foloseşte un pescar adevărat. Depinde acum şi ce fel de peşte vrei să prinzi şi, în funcţie de acest lucru, îţi adaptezi nada şi «papa» pe care o agăţi în cârlige“, ne învaţă Alexandru Cernat, un pescar adevărat şi arbitru în concursuri importante.

De asemenea, cârligele trebuie să fie adecvate, în funcţie de ce se doreşte a fi prins, adaptate în funcţie de măsură, plumbii la fel, fundul apei trebuie explorat pentru a „vedea“ duşmanii ce ne-ar putea pândi în timpul partidei de pescuit: „Fundul bălţii poate fi nămolit, poate fi destul de prietenos, doar cu ceva nisip, sau poate prezenta vegetaţie. Pentru acest lucru folosim un plumb în formă de buzdugan cu care explorăm necunoscutul şi, în funcţie de modul în care se comportă lanseta, ne dăm seama ce se întâmplă: dacă trepidează lanseta, am dat peste prundiş, dacă se trage greu, avem nămol, iar dacă plumbul merge uşor, balta nu e înnămolită“, exemplifică pescarul.

Pescuitul începe cu aruncarea nadei

Peştele poate fi prins şi pe timp de noapte, dacă ai semnalizatori la lansetă, şi pe timpul amiezii, totul este să nimereşti într-un loc bun şi să arunci la sosire nada potrivită.

„Peştele are preferinţe, în funcţie de specie îţi prepari nada, pui ceva «condimente» care să le stimuleze simţurile. Trebuie să gândeşti, să faci schimbări, să schimbi tactica“, susţine „profesorul“. Pe lângă nadă, lucrezi la instrumente, încerci cu o plută, poate peştele e mai aproape de mal.

În ceea ce priveşte firul, cine se aşteaptă la capturi uriaşe, atunci e mai bine să-şi pună fir mai gros la înaintaşi, adică primii 12 metri. Atunci când vrem să mergem la prins peşte, şi nu la pescuit, ţinem cont de locul unde mergem, staţionar sau apă curgătoare, şi pentru ce fel de peşte ne pregătim: babuşcă, ştiucă, crap, caras, somn, roşioară, păstrăv şi lista poate continua.

În ceea ce priveşte momeala, amatorii pot încerca mămăligă cu şrot de floarea-soarelui, boabe de porumb conservat şi chiar râme. „Dacă peste cubuleţul de mămăligă mai punem un pic de arome, pe care le găsim la magazine fără probleme, şi nu sunt scumpe deloc, atunci momeala devine mai atrăgătoare pentru crap“, ne mai explică Alexandru Cernat.

Bălţi cu peşte din belşug

În ceea ce priveşte bălţile din jurul Bucureştilor şi al Iaşilor, acestea sunt pline de peşte.

Paradisul Verde, situat la 19 kilometri de Iaşi, pe partea dreaptă, ieşire prin Breazu, pare a fi preferat de pescari şi datorită faptului că este şi frumos amenajat: locuri cu standuri, căsuţe acoperite cu stuf, alei betonate, apă menajeră. Cu bonuri luate de la magazinul Gipo se beneficiază de 10% reducere, o persoană plătind 35 de lei pentru trei beţe şi se poate pleca acasă cu aproape tot peştele prins, excepţie făcând exemplarele de peste 10 kilograme, care trebuie eliberate.

Larga Jijia este o baltă pentru trofee, spun pescarii, se poate prinde crap, caras, biban, roşioară, dar şi răpitor: ştiucă şi somn, pentru 12 ore de pescuit taxa fiind de 40 de lei. „Pe ambele bălţi, sâmbăta şi duminica e ca la defilare, lume multă, care a venit mai mult la pescuit şi la grătare, decât la prins peşte. Este indicat să se meargă în timpul săptămânii pentru a prinde peşte“, spune Alexandru Cernat. Alte bălţi din judeţul Iaşi, unde taxa se plăteşte pe baltă, sunt Sârca, Schitu Duca, Ciric, Soloneţ.

Bălţi de lângă Bucureşti: Săruleşti, 100 de lei de persoană, 24 ore, de joi până duminică. Se poate prinde plătică, crap, cteno, biban, şalău, ştiucă, somn. La crap tarifele sunt diferite, un pachet de 3 zile (vineri-duminică) costând 850 de lei/pers.

La Moviliţa, pe DN2, între Bucureşti (ieşirea prin Colentina) şi Urziceni, la 35 de kilometri de Capitală, taxa este de 40 de lei pentru fiecare 5 scule/12h/persoană.

Alte bălţi din judeţul Călăraşi: Căscioarele, Pasărea, Zimbru, Darvari, Olteniţei, DN 4 Km 6; judeţul Ialomiţa: Dridu şi Hagieşti; judeţul Giurgiu: Cercani, Buturugeni, Acumularea Gostile, Hobaia, iar din judeţul Ilfov: Balta Moara Vlăsiei 2.

Unelte de pescuit şi preţuri

Pluta, cu rol de semnalizator atunci când peştii atacă momeala - 3 lei. Pentru profesionişti, există însă semnalizatoare pe timp de noapte, care pot costa şi câteva sute de lei.

Mulinete: 40-650 de lei, în funcţie de tipul acestora: cu tambur rotativ sau cu tambur fix. Preţul mulinetei creşte însă în funcţie de firma producătoare şi de numărul de rulmenţi.

Undiţa, varga, băţul sau lanseta - preţul variază de la câteva zeci de lei şi până la câteva mii de lei.

Nada, hrana naturală, sau imitaţia de hrană, care se aruncă în zona în care pescuim pentru a ademeni peştii, nu foarte pretenţioasă, se poate prepara din mălai, şrot şi seminţe, folosindu-se cu succes la crap şi boabele de porumb conservat.

Montura, un ansamblu de accesorii cu scopul de fixare a momelei, de plasare a acesteia în zona de pescuit şi de capturare a peştelui când acesta înghite momeala - fir-cârlige-momeală-plumb.

Firul - monofilament, textil sau cu cămaşă, 20 de metri costă şi 40 de lei. O rolă de aproximativ 1.500 de metri de fir costă aproximativ 44 de lei şi ajunge pentru 4 mulinete.

Minciogul, pentru aducerea peştelui la suprafaţă, costă, în medie, 100 de lei, în timp ce un juvelnic, plasa pentru păstrarea peştelui viu în apă, costă mai puţin, 20-30 de lei.

Cârligele teflonate, rezistente la rugină, costă 10 lei/10 cârlige. Scara de măsurare a cârligelor începe de la 26 (cârligul cel mai mic), ajunge la 1 (cârligul cel mai mare), după care se continuă cu 1/0, 2/0..., ajungând la cârligele pentru pescuitul peştilor oceanici (rechini, marlini). Cârligele duble sau triple se folosesc de obicei la pescuitul peştilor răpitori, la echiparea linguriţelor artificiale, a woblerelor, preţul acestora fiind pe măsură.