Petrache Poenaru, un român cu viaţă de legendă

În copilăria mea din vremea comunismului, unul din cele mai obişnuite cadouri de sărbători pentru copiii familiilor de stare medie era stiloul chinezesc, care "se găsea" prin sistemul de bişniţă. Însă pe atunci nu-mi spusese nimeni la şcoală că inventatorul stiloului a fost un român cu o viaţă care pare desprinsă dintr-un roman: Petrache Poenaru.

S-a născut la 10 ianuarie 1799, în Beneşti, Vâlcea, iar în tinereţe s-a înflăcărat de idealurile revoluţionare ale lui Tudor Vladimirescu şi a intrat în rândul unei cete de haiduci, care îşi aveau ascunzătorile prin mahalalele Craiovei. Haiducii l-au primit în rândurile lor pe tânărul entuziast care promitea multe, însă cu ocazia primei lupte cu arnăuţii au văzut că Poenaru habar nu avea de luptă, nu ştia nici să tragă cu pistolul, nici să lupte cu cuţitul şi, pe deasupra, când l-au căutat prin buzunare i-au găsit o călimară cu cerneală şi un toc de scris.

L-au dus la Tudor Vladimirescu, mai mult ca să râdă de el, însă revoluţionarul a remarcat inteligenţa tânărului şi l-a luat pe lângă el. Astfel, Petrache Poenaru a ajuns şeful cancelariei lui Vladimirescu şi şeful conţopiştilor, făcând şi primul ziar de propagandă românesc, numit "Foaia de propagandă".

Mai târziu, când a fost primit în Academia Română, în discursul pe care l-a ţinut a declarat că lunile petrecute alături de haiduci şi panduri au fost cele mai măreţe din viaţa lui şi că le va păstra în inimă pentru toată viaţa.

A făcut primul drapel tricolor

Din poziţia sa de consilier al lui Tudor Vladimirescu, Petrache Poenaru a făcut flamura tricoloră, utilizând pentru prima oară culorile roşu, galben şi albastru, care apoi au format drapelul României.

A inventat "Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală".

La sfatul lui Tudor Vladimirescu, a plecat la studii la Viena şi Paris, făcând politehnica şi filologia. A devenit absolvent al Şcolii politehnice din Paris şi încă din vremea studenţiei brevetează "Condeiul portăreţ", adică stiloul, cum îl numim astăzi. Primul român care a călătorit cu trenul

A avut şansa ca la inaugurarea primei linii ferate din lume, cea dintre oraşele engleze Liverpool şi Manchester, la data de 15 septembrie 1830, să fie prezent şi să noteze pentru posteritate: "Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului... douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi...".

La revenirea în ţară, după terminarea studiilor, s-a implicat în reorganizarea învăţământului, devenind în 1850 cofondator al Şcolii de poduri şi şosele (precursoarea Facultăţii de Construcţii din Bucureşti).

În 1870, cu câţiva ani înainte de moartea sa, este primit în Academia Română. A decedat în anul 1875.