Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Timp liber Pompierii-soldați, eroi în Dealul Spirii

Pompierii-soldați, eroi în Dealul Spirii

Un articol de: Dan Cârlea - 09 Sep, 2017

Pe 13 septembrie 1848, pe Dealul Spirii din București s-a consumat un important eveniment istoric, ultima luptă armată de pe teritoriul nostru dusă între structuri militare ale Țării Românești, la care au participat până și pompierii, și Imperiul Otoman. Iată care a fost cadrul acestui moment și cum s-au desfășurat evenimentele.

La începutul verii anului 1848, domnitorul Gheorghe Bibescu abdicase, după ce Guvernul creat din re­voluționari luase puterea, propunându-și emanciparea clăca­șilor, eliberarea robilor, limitarea puterii domnești și crearea unei gărzi naționale. Aceste puncte apăreau în Pro­clamația de la Islaz, care fusese citită în public de către Heliade Rădulescu la 9 iunie/21 iunie 1848. Proclamația de la Islaz a fost concepută ca act consti­tuțional, fiind creată în conso­nanță cu Declarația drepturilor omului și ale cetă­țeanului din 1789.

Pentru că adversarii Revo­luției de la 1848 au împiedicat Guvernul să implementeze reformele democratice susținute de proclamație, s-a ajuns la bătălia din septembrie 1848, la care au participat: Batalionul 2 Infanterie din Regimentul 2 Linie Infanterie, Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie Infanterie și Compania de pompieri condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu, contra unui corp de armată otoman.

Pe data de 13 septembrie 1848, trei coloane militare otomane au pătruns în București, arestând câțiva fruntași re­voluționari, însă în fața celei de-a treia coloane, comandată de Kerim-Pașa, s-au așezat trupele aflate sub comanda colonelului Radu Golescu, comandantul Garnizoanei București. Maiorul Nicolae Greceanu primise comanda Batalionului 2 din Regimentul 2 Linie Infanterie și a Companiei a 7-a din Regimentul 1 Linie, aflate în Dealul Spirii, acestora alăturându-li-se compania de pompieri aflată sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu. Într-o primă fază a existat șansa ca lupta să fie evitată, însă tensiunea enormă de la acel moment a făcut ca un gest oarecum neînsemnat să degenereze într-o sângeroasă bătălie ce s-a încheiat cu ocuparea Bucureștiului de către trupele otomane.

După ce Kerim-Pașa le-a cerut românilor să predea armele, colonelul Radu Golescu a refuzat, spunând că „Datoria unui soldat este să moară cu arma în mână și că mai mulțumit este în acest caz decât să se vadă dez­ar­mat”. Comandantul turc a fost impresionat de răspunsul curajos și, respectând demnitatea oponentului său, a fost dispus să încerce reglementarea pe cale diplomatică a situației create. Însă lucrurile au degenerat în bătălia rămasă în istorie, din cauza tensiunii acumulate care a fost descătușată printr-un eveniment minor în aparență.

În timpul retragerii trupelor otomane, retragere ordonată de Kerim-Pașa pentru a da o șansă diplomației, turcii s-au întâlnit cu compania de pompieri comandată de căpitanul Pavel Zăgănescu. La trecerea pe un podeț, drumul fiind îngust trupele turce au trecut practic chiar pe lângă trupele de pompieri și sublocotenentul Bălășan l-a atins cu cotul pe un ostaș turc. Sublocotenentul român a fost lovit de un maior turc cu latul sabiei, românul a răspuns cu două focuri de pistol, întâi asupra maiorului turc, pe care l-a ucis, apoi asupra lui Kerim-Pașa, căruia i-a ucis calul. Ostași și de o parte și de alta au intervenit pentru a-și apăra comandanții, apoi după o crâncenă bătălie trupele otomane au străpuns liniile românești. Luptele au durat aproape trei ore, la final militarii turci luând în stăpânire Bucureștiul și înăbușind Revoluția de la 1848.

Pentru comemorarea eroilor pompieri căzuți în luptă, pe Dea­lul Spirii a fost ridicat în anul 1901 Monumentul Eroilor Pompieri din București și ziua de ­13 septembrie a fost sărbătorită apoi ca fiind Ziua Pompierilor din România, oficializată odată cu anul 1953.