Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Timp liber Premiul celor mai buni jurnalişti

Premiul celor mai buni jurnalişti

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Timp liber
Un articol de: Ziarul Lumina - 17 Septembrie 2016

Una dintre cele mai cunoscute distincții ale lumii este Premiul Pulitzer, la care râvnesc toţi jurnaliştii şi publicaţiile din SUA şi este similar cu Nobelul acordat oamenilor de ştiinţă. Istoria sa începe odată cu anul 1917 şi a fost creat de un jurnalist de origine maghiară, Joseph Pulitzer.

Zece mii de dolari americani şi celebritate în întreaga lume a jurnalismului primesc în fiecare an fericiţii laureaţi ai Premiului Pulitzer, căci acest premiu se acordă pe mai multe categorii. Redactori, comentatori, editorialişti, jurnalişti de investigaţie, fotoreporteri, caricaturişti încearcă în fiecare an să se autodepăşească şi în speranţa obţinerii mult râvnitului premiu. În luna aprilie a fiecărui an este înştiinţat premiatul care în luna următoare participă la ceremonia ce se desfăşoară în biblioteca Columbia University din New York.

Primul laureat al Premiului Pulitzer a fost jurnalistul Herbert Bayard Swope, de la ziarul „New York World”, publicaţie ce a apărut între anii 1860 și 1931. Herbert Bayard a primit în 1917 Premiul Pulitzer pentru reportaj, iar pentru editoriale a primit premiul aceeaşi publicaţie, fără a fi nominalizat un autor anume.

Printre laureaţii Premiului Pulitzer se numără şi scriitori importanţi, precum Sylvia Plath, Tennessee Williams, John Steinbeck, William Faulk­ner, Ernest Hemingway.

Viaţa şi testamentul creatorului Premiului Pulitzer

Joseph Pulitzer (1847-1911) s-a născut în Ungaria, în familia unui evreu înstărit care se ocupa cu comerţul de cereale, ceea ce i-a permis să aibă parte de o bună instrucţie şcolară. După ce familia lui s-a mutat în Budapesta, Joseph Pulitzer a urmat cursurile unei şcoli private. Milităria l-a atras de timpuriu, a dorit să se înroleze în Legiunea Străină, iar după ce la vârsta de 17 ani a fost găsit inapt pentru serviciul militar în armata austriacă, Pulitzer a reuşit să se înroleze în armata americană pe când se afla la Hamburg, ajungând în America şi luând parte la Războiul Civil american. O viaţă aventuroasă care nu avea nimic de-a face cu condeiul, cel care i-a adus celebritatea.

Primul său contact cu lumea jurnalismului s-a petrecut în St. Louis, unde a fost angajat ca reporter al ziarului de limbă germană „Westliche Post”.

După ce s-a căsătorit cu Kate Davis, o doamnă care făcea parte din elita socială a ­Wa­shingtonului, a devenit corespondent al ziarului „New York Sun” şi starea bună materială îi deschide interesul pentru investiţiile din domeniul presei. În anul 1878 a cumpărat cotidianul „St. Louis Evening Dispatch”, care a fuzionat în 1881 cu „Evening Post”, luând naştere ziarul „St. Louis Post-Dispatch”. În 1883 a cumpărat ziarul „New York World”, care se afla în situaţie grea, în apropierea falimentului, ziar pe care l-a adus de la acea stare la unul de top din ţară, cu un tiraj de 600.000 de exemplare. Articole senzaţionale şi reportaje incisive despre corupţia politicienilor şi despre afaceri dubioase l-au făcut celebru, iar în lupta pentru supremaţie în zona presei acelor ani sănătatea i s-a şubrezit, devenind la 43 de ani aproape orb şi grav bolnav de diabet, motiv pentru care s-a retras, oficial, din fruntea ziarului, dar pe care de fapt l-a controlat în continuare, prin mesaje codificate. Timp de doi ani, între 1896 şi 1898, ziarul coordonat de Pulitzer şi publicaţia „Journal” s-au duelat cu armele presei pe un subiect arzător la acele momente: lupta pentru independenţa Cubei împotriva regimului colonial spaniol.

Un jurnalist atât de notoriu şi cu un stil incisiv nu avea cum să fie ocolit de scandaluri şi procese, cea mai serioasă luptă având-o cu însuşi preşedintele american şi cu magnatul J.P. Morgan. În 1909, ziarul său a făcut dezvăluiri despre corupţia regimului Theodore Roosevelt în cazul construcţiei Canalului Panama, de care s-a ocupat „French Panama Canal Company”. După ce a fost acuzat de defăimare a preşedintelui şi a magnatului J.P. Morgan, Pulitzer a câştigat procesul, acest lucru constituindu-se într-o dovadă clară a libertăţii presei. Pulitzer a făcut şi politică de partea republicanilor, în anul 1885 el făcând parte din Camera Reprezentanţilor. După ce i-a fost refuzată o donaţie de bani pentru fondarea unei şcoli de jurnalism, el a ales calea moştenirii, lăsând prin testament suma de 2 milioane de dolari pentru fondarea unei asemenea şcoli - School of Journalism - şi pentru acordarea unui premiu pe an. Primul Premiu Pulitzer a fost acordat în 1917, la Columbia University.