Prietenoşi şi inofensivi: Vulcanii Noroioşi

Deşi numele lor te duce cu gândul la ceva de dimensiuni uriaşe, Vulcanii Noroioşi reprezintă cratere în miniatură, care se formează cu ajutorul gazelor naturale provenind de la mai mult de 3.000 m adâncime. În contact cu pânza freatică şi solul argilos de la suprafaţă formează mici ridicături conice, care seamănă cu nişte muşuroaie mai înalte şi mai întinse. Vulcanii Noroioşi s-au format datorită emanaţiilor de gaze din zonele cutate şi faliate ce aduc la suprafaţă noroi şi reprezintă una dintre marile atracţii ale judeţului Buzău, în zona Pâclele, din comuna Berca.

Deşi este o comună cu un număr mic de locuitori, a căror principală activitate este agricultura, Berca a atras atenţia multor turişti prin frumuseţea şi unicitatea acestor vulcani. Francezul H. Cognand a remarcat pentru prima dată că, spre deosebire de ceilalţi vulcani, au anumite trăsături caracteristice, ieşind în evidenţă prin erupţie, forme şi dimensiuni. Vulcanii noroioşi iau naştere prin erupţia gazelor naturale, a mişcărilor seismice sau a emanaţiilor postvulcanice.

Pâclele Mici şi Mari

Pâclele Mici reprezintă zona cu vulcani deja formaţi, cu cratere în forma trunchiurilor de con, care au în vârf mici lacuri de lavă rece (amestec de pământ şi apă). Întâlnim mulţi vulcani noroioşi de forme foarte variate, dar de dimensiuni relativ reduse. Straturile din adâncimea scoarţei pământeşti împing noroiul, continuu, cu ajutorul gazelor naturale spre gura vulcanilor, de unde se prelinge pe versanţii acestora, luând forma unor pârâiaşe, care modifică în permanenţă peisajul.

Turiştii sunt impresionaţi de acest fenomen spectaculos, rar întâlnit în lume, pe care îl formează aceşti vulcani în miniatură cu ajutorul gazelor din adâncuri, care emană noroiul sub forma unei paste fluide de culoare gri sau brun-cenuşie. Lava provine din dizolvarea marnelor şi argilelor, pe care apa ce iese la suprafaţă, din cauza presiunii gazelor, le întâlneşte. În interiorul vulcanilor noroioşi se produc procese similare cu cele din vulcanii adevăraţi, având astfel de-a face cu vulcani în miniatură ale căror conuri nu depăşesc 5-6 metri înălţime. Vulcanii noroioşi reprezintă formaţiuni create de gazele naturale provenind de la peste 3.000 de metri adâncime, care trec printr-un sol argilos, în combinaţie cu apa din pânza freatică. Gazele împing spre suprafaţă apa amestecată cu argilă, iar nămolul care iese la suprafaţă este rece, deoarece provine din straturile de argilă şi se usucă în contact cu aerul, luând naştere structuri conice asemănătoare unor vulcani.

Numele acestora este legat de dimesiunile foarte mari ale celor trei vulcani principali din centrul platoului. Apar mai multe cratere secundare şi dungi lungi de noroi vineţiu la "poalele" vulcanilor din această zonă cu terenuri şerpe, pline de noroi şi acoperite de un strat gros de nămol solidificat, deşi întâlnim puţini copaci care reuşesc să supravieţuiască, mai la depărtare de cratere.

Plante întâlnite în această zonă

Zona Pâclelor Mici a fost declarată rezervaţie naturală şi este protejată prin lege datorită faptului că întâlnim două plante foarte rare pe acest tărâm neprimitor, şi anume: Nitraria schoberi şi Obione verrucifera, după denumirea lor ştiinţifică. Acestea sunt plante prietenoase unui mediu sărat din cauza necesităţii sărurilor pentru hrană.

În partea de vest a rezervaţiei întâlnim o plantă originară din Asia, apoi o serie de asociaţii vegetale caracteristice zonelor de silvostepă: colilia, pirul stepic, iarba de sadina, soschiul, ruscuta de primăvară.

Seceta este un fenomen care a pus stăpânire pe întreaga zonă, iar praful şi aspectul deşertic al dealurilor cu vegetaţie destul de rară sunt atotstăpânitoare. Alunecările de teren, despăduririle, ploile torenţiale, scurgerile de noroi dau întregii rezervaţii un aspect destul de bizar, selenar chiar.

Vulcanii răspândiţi pe glob

Pe glob sunt în total circa 1.100 de vulcani noroioşi. În Europa sunt foarte puţini vulcani noroioşi pe continent, cum ar fi cei din Azerbaidjan. Întâlnim mai mulţi sub mări, în apele Norvegiei, în mările Caspica şi Barents. În afara Europei, fenomene similare se pot observa în Siberia, Australia şi insula Trinidad din Caraibe.

Zona Pâclele Mari - Pâclele Mici (situată în apropierea comunei buzoiene Berca) este declarată încă din anul 1924 monument al naturii, România fiind o ţară, se pare, prielnică vulcanilor noroioşi: astfel de fenomene se produc frecvent în Subcarpaţii de Curbură (în special în zona Buzăului), precum şi Podişul Moldovei şi în Podişul Transilvaniei.

Atracţii turistice în zonă

Această zonă se face remarcată şi prin bogăţiile subsolului - petrol, gaze naturale şi metale rare -, dar întâlnim şi o serie de monumente istorice şi de arhitectură: biserici de zid sau lemn, nenumărate case ţărăneşti şi mănăstirile Răteşti şi Berca.

Biserica de zid cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" se află în mijlocul unei livezi de meri şi a fost construită de familiile stolnicului Mihalcea-Cindescu, între anii 1650 şi 1651. Biserica fostei mănăstiri cu hramul "Sf. Voievozi", astăzi biserica de mir, a fost restaurată după cutremurul din 1977. Deşi nu s-a păstrat în totalitate la fel ca înainte, aceasta este o adevărată capodoperă de artă decorativă şi este o mândrie pentru acest loc.

Deşi comuna Berca bucură privirea multor turişti, numeroase şi importante atracţii turistice se pot găsi şi în oraşul Buzău. În ciuda faptului că este privit ca un oraş mic datorită numărului scăzut de locuitori (aproximativ 130.000), este un oraş plin de surprize, peste care nu poţi trece nepăsător. Buzăul ajunge să-ţi reţină atenţia prin numeroasele obiective turistice: Palatul Comunal (edificiu monumental, clădit între 1899 şi 1903), sculptura "Rugăciune" (monument funerar executat la comandă de Constantin Brâncuşi), Lacul Vulturilor denumit şi Lacul fără Fund, dar şi numeroase parcuri: parcul Crâng, parcul Marghiloman, parcul Tineretului.