Recife de corali de origine marină, pe malul Prutului

Peşteri, defileuri, canioane, cascade, formaţiune de mii de movile, lanţuri de recife calcaroase sau relief sculptat de vânt sunt unele dintre atracţiile pentru turiştii care ajung în Republica Moldova. În rezervaţiile naturale de peste Prut poate fi găsită o largă varietate de plante şi animale care, împreună cu relieful, fac un tablou de neuitat. Rezervaţia de la Saharna uimeşte prin spectaculosul relief săpat în calcar, remarcându-se masivele riftogene calcaroase cu aspect stâncos, străbătute de defileurile create de apele Saharnei şi ale Stahnei, între care defileul Saharna, cu o adâncime de 175 de metri, rămâne cel mai important. Rezervaţia este considerată a fi una dintre cele mai pitoreşti locuri din Moldova, cuprinzând 22 de cascade formate de-a lungul teraselor râului Saharna.

Rezervaţia de floră şi faună Codrii, din raionul Chişinău, este considerată a fi cea mai veche rezervaţie ştiinţifică din Republica Moldova, fiind înfiinţată în anul 1971 cu scopul de a conserva cele mai reprezentative specii de arbori, vegetaţie tipică zonei din arealul Podişului Central al Moldovei, dintre Prut şi Nistru, conform celor precizate de Vladina Munteanu, coordantorul unui proiect finanţat de Uniunea Europeană, care a vizat descoperirea locurilor cu putenţial turistic din zonele rurale din judeţele Iaşi, Botoşani şi Vaslui, precum şi din Republica Moldova. Astfel, o echipă de cercetători a parcurs satele din Republica Moldova în căutarea locurilor cu potenţial turistic pentru a fi menţionate în ghidurile realizate prin proiectul „A Moldavian Tour - promovarea turismului transfrontalier rural, etnografic şi oenologic“, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul de Vecinătate România - Republica Moldova 2004-2006.

Situată în apropierea comunei Lozova, la aproximativ 50 de kilometri de Chişinău, Rezervaţia Codrii adăposteşte peste 1.000 de specii de plante, unele dintre ele fiind întâlnite numai în acest areal, reprezentând circa o jumătate din toată flora specifică a Republicii Moldova. Rezervaţia adăposteşte şi numeroase specii de faună caracteristică pădurilor Europei Centrale şi de Vest, fiind repertoriate circa 52 de specii de mamifere, 151 de specii de păsări, 8 specii de reptile, 10 specii de amfibieni şi peste 8.000 de specii de insecte. Se întâlnesc specii rare, precum jderul de pădure, pisica sălbatică, vipera, veveriţa carpatică şi veveriţa obişnuită, ciocănitoarea pestriţă. Rezervaţia Codrii rămâne locul cel mai interesant din punct de vedere ştiinţific, ea fiind valorificată din punct de vedere ecologic, istoric şi cultural, de către specialiştii şi simplii iubitori de natură, după cum a spus Vladina Munteanu.

Canionul de la Ţâpova

Cheile râului Racovăţ, cele mai mari din Republica Moldova, adăpostesc numeroase grote cu vestigii de cultură paleolitică şi geologică. La Brânzeni, raionul Edineţ, se află cea mai veche dintre staţiunile paleolitice timpurii din Moldova. În zonă au fost descoperite mai multe staţiuni aparţinând Paleoliticului şi aşezări cucuteniene din Neolitic şi Epoca Bronzului. Grota se prezintă ca o nişă în stratul de calcar adâncă de 9 metri, lungă de 18 metri şi înaltă de 4 metri, situată la 62 de metri înălţime faţă de nivelul apei. O altă rezervaţie naturală, cea de la Ţâpova, din raionul Orhei are, la bază, forme de relief carstic şi îmbracă aspectul unui canion cu adâncimea de 150-200 de metri, în lungul căruia relieful eolian a creat forme specifice, peşteri şi pâlnii carstice. Fiind amplasată pe cursul mijlociu al râului Nistru, între satele Ţâpova şi Horodişte, rezervaţia include terasele Nistrului şi ale văii pârâului Ţâpova, de-a lungul cărora s-au format, în timp, un număr de cinci cascade. De-a lungul rezervaţiei sunt întâlnite şi trei masive împădurite, cu specii de arţar tătărăsc, arţar, jugastru, şi specii arbustive: cornul, alunul, scumpia şi porumbarul. Arealul protejat Ţâpova este valoros şi prin faptul că relieful său calcaros adăposteşte ruinele unei cetăţi getice, precum şi cea mai mare mănăstire rupestră ortodoxă din Republica Moldova, considerată a fi una dintre cele mai mari din Europa, a cărei comunitate monahală s-a format înainte de existenţa statului feudal Moldova. Se crede că unele chilii ale mănăstirii au fost săpate în stâncile calcaroase ale Nistrului încă din secolul al X-lea (potrivit altor informaţii - secolele XVI-XVIII). În prezent, mănăstirea poate fi vizitată, serviciul religios fiind reluat începând cu anul 1994, conform celor precizate de Vladina Munteanu.

Defileu adânc de 175 de metri, la Saharna

Fiind situată pe cursul de mijloc al bazinului râului Nistru, rezervaţia peisagistică Saharna, din raionul Orhei, beneficiază de spectaculosul relief săpat în calcar, remarcându-se masivele riftogene calcaroase cu aspect stâncos, străbătute de defileurile create de apele Saharnei şi ale Stahnei, între care defileul Saharna, cu o adâncime de 175 de metri, rămâne cel mai important. Întinsă pe o suprafaţă de 647 de hectare, rezervaţia este considerată a fi una dintre cele mai pitoreşti locuri din Moldova, cuprinzând un număr de 22 de cascade formate de-a lungul teraselor râului Saharna. Versanţii verticali ai defileului formaţi sub acţiunea numeroaselor procese de dezagregare din cauza forţei eoliene a vântului, sunt marcaţi de numeroase nişe şi peşteri care au servit omului primitiv drept adăpost, dovadă numeroasele descoperiri arheologice făcute în zonă. Relieful carstic al rezervaţiei reprezintă habitatul multor vieţuitoare sălbatice, printre care se regăsesc păsări răpitoare, jderul de piatră, vulpi, bursuci. Pădurile ce acoperă versanţii stâncoşi sunt alcătuite din specii de stejar seculari, arţar tătărăsc, gorun, vişin turcesc, iar dintre arbuşti remarcăm scumpia, păducelul, alunul, cornul.

Rezervaţia peisagistică Trebujeni, raionul Orhei se înscrie în categoria arealelor protejate ce beneficiază de formele caracteristice reliefului carstic, dezvoltat pe calcare sarmaţiene în versanţii abrupţi-stâncoşi ai pârâului Răuţ. Peşterile, pâlniile carstice şi cascadele sunt cele mai reprezentative elemente ale carstului. Pe versanţii stâncoşi ai Răuţului s-au păstrat ruinele unei mănăstiri medievale săpate în piatră. Pe stânci se încălzesc la soare numeroase specii de reptile, printre care şarpele lui Esculap, şarpele cu abdomenul galben, şarpele coronele, şopârle. Potrivit Vladinei Munteanu, aici se află unul dintre cele mai preţioase monumente arheologice - ruinele oraşului-cetate medieval Orheiul Vechi.

Reciful de corali australian, „înfrăţit“ cu cel de la Prut

Rezervaţia paleontologică Toltrele Prutului, din raionul Bălţi, prezintă formaţiuni geologice de recife calcaroase apărute acum 15-20 de milioane de ani, când apele Mărilor Tortoniană şi Sarmatică s-au retras, lăsând moştenire până astăzi dovezi ale formării reliefului. Formaţiunile calcaroase se află dispuse pe o distanţă de circa 200 de kilometri în bazinele râurilor mici Larga, Vilia, Lopatnic, Drăghişte, Racovăţ, Camenca şi Ciuhur, afluenţi ai Prutului, pe porţiunea cuprinsă între localităţile Slobozia-Sirăuţi şi Pruteni.

Lanţurile de recife calcaroase sunt constituite din schelete de corali, moluşte, scoici, alge, animale şi organisme marine, ce constituiau fauna mărilor tropicale. Aceste recife basarabene au aceeaşi geneză ca şi marele lanţ coraligen australian, aflat aproape în întregime sub apă. La 3 kilometri de pârâul Camenca se află un recif fragmentat în două, numit „La capătul Stâncii“, în ale cărui grote se găseşte o staţiune umană de vârstă paleolitică şi mezolitică. În straturile ei adânci de peste 5 metri au fost găsite oseminte de animale, fosile şi unelte de muncă din silex, deasupra recifului păstrându-se urmele unei cetăţi neolitice.

Ţinutul movilelor

De-a lungul văii Prutului, între satele Brăneşti şi Cobani, în raionul Bălţi, este întâlnită o mică subunitate naturală ce poartă numele generic de „Suta de Movile“, în realitate fiind cartografiate peste 3.500, cu o suprafaţă de circa 1.000 de hectare. Înălţimea lor variază, fiind cuprinsă între 1,5 şi 30 de metri, având o dispunere paralelă faţă de lunca Prutului. Prima descriere a acestui loc datează de la începutul secolului al XVIII-lea, când Dimitrie Cantemir, în a sa renumită lucrare „Descriptio Moldaviae“, scrisă în limba latină între anii 1714-1716, numeşte acest loc „Centum monticulli“. Asupra genezei acestor forme de relief nu s-a căzut de acord în totalitate, unii cercetători opinând pentru ideea că formele de relief ar fi resturi ale unor recife submarine aparţinând Mării Mediteraneene, bazin de apă ce acoperea, cu vreo 20 de milioane de ani în urmă, acest teritoriu, alţii considerând că movilele sunt rezultatul unor alunecări de teren, prăbuşirile de teren detaşând repetat, sub forma de valuri, pachete de roci mobile ce constituiau iniţial versantul terasei Prutului, iar inundaţiile sezoniere ale Prutului au modelat periodic movilele, dându-le forma respectivă.

Complexul natural Gordineşti-Buzdujeni-Brânzeni, din raionul Edineţ, reuneşte una dintre cele mai impresionante elemente peisagistice din partea de nord-vest a Republicii Moldova. Situat în bazinul râului Racovăţ, complexul include lotul de pădure Gordineşti şi masivul de pădure Stânca, adăpostind în arealul ei specii rare şi unice de faună sălbatică şi floră. De-a lungul timpului s-au ţesut legende şi cântece închinate Racovăţului şi Rezervaţiei „La Castel“, a cărui denumire ar fi legată de o poveste de dragoste şi de un castel ce a dispărut în negura vremurilor, locul lui fiind luat de stâncile uriaşe, pereţii de piatră ce au împrumutat de la timpurile de odinioară forma unor castele medievale sau a unor cetăţi dacice, după cum a spus Vladina Munteanu. Mai multe trasee turistice pot fi găsite pe site-ul www.moldaviantour.ro, care prezintă informaţii despre atracţiile turistice din zonele rurale ale judeţelor Botoşani, Iaşi şi Vaslui şi din Republica Moldova.