Ziua de 10 ianuarie 2024 a fost termenul-limită de trimitere a scrisorilor sau a mesajelor de răspuns la concursul nostru tradiţional de la final de an. Şi anul acesta am primit scrisori din toate regiunile ţării,
16 Ian, 2024
Reclame de ieri şi de azi
Că „reclama este sufletul comerţului“ ştie oricine, dar poate nu la fel de uşor se realizează cât de asemănătoare sunt, în esenţă, reclamele destinate marelui public, din vremuri diferite. Ne vom convinge de aceasta intrând în istoria reclamelor unei perioade importante pentru România, şi anume cea interbelică - importantă prin prisma modernizării ţării, implicit a modificării gustului consumatorilor şi cumpărătorilor de produse. Şi apoi comparând cu câteva exemple de reclame din zilele noastre.
În conformitate cu tehnologia timpului, între cele două războaie mondiale, publicitatea apărea în primul rând în ziare şi apoi la radio. Iar cel mai puternic ziar românesc al acelor ani era „Universul“, condus dintr-o clădire impozantă din centrul Bucureştiului, având în jur de patru mii de metri pătraţi, chiar denumită pentru o perioadă „Palatul Universul“.
Vânzarea iluziilor de sănătate şi viaţă lungă, exagerarea calităţilor unor produse erau metode la fel de folosite şi atunci ca şi în zilele noastre. Apăreau medicamente pentru ce vrei şi ce nu vrei, iar denumirile lor erau sugestive, aşa cum se încearcă uneori şi astăzi - adesea până la hilar. Unele medicamente erau serioase, făcând carieră datorită efectelor bune pe care le aveau, altele erau apariţii meteorice în peisaj.
Dintre cele care au făcut istorie datorită calităţii lor reale, enumerăm produsele celebrului concern german Bayer: Aspirin, Panflavin - pentru tratarea răcelii, Helmitol, pentru tratarea căilor urinare şi rinichilor, Chinoplasmin, produs pe bază de chinină, care trata malaria.
În ceea ce priveşte denumirile sugestive - şi aici avem parcă un déjà-vu, remarcând cât sună de asemănător numele unor produse din anii â30, cu anumite produse la care se face reclamă agresivă la televizor în perioada actuală -, enumerăm doar câteva din acele timpuri: Anusol, pentru tratarea hemoroizilor, Capol, contra durerilor de cap, Viriline pentru creşterea potenţei şi Fertiline pentru fertilitate.
Pasta de dinţi, articol aflat în drumul de la lux la obişnuinţă
Dacă nu pierdem din vedere nici un moment că vorbim de anii â30, înţelegem că în România acelor vremuri pasta de dinţi era considerată de multă lume încă un lux şi probabil spălatul pe dinţi o fanfaronadă, mai puţin masculină şi mai mult apropiată de sulemenelile femeieşti.
Aşa că reclamele tipărite în ziare acordau o atenţie deosebită laturii medicale, profilactice, a spălatului pe dinţi, alături de dimensiunea care viza aspectul frumos.
Reclamele din 1932 informau în legătură cu pasta de dinţi „Gelle Freres“ că „dinţii curaţi sunt albi pe dedesubt“, iar despre „Perladont“ se spunea, în acelaşi an, că „dizolvă piatra, albeşte dinţii, răcoreşte respiraţia“.
În perioada interbelică existau zeci de paste de dinţi, în numai câţiva ani s-a făcut reclamă în ziarul „Universul“ la douăzeci de sortimente. Existau chiar şi paste destinate special fumătorilor, obicei care în epocă nu era considerat nociv, ba chiar dimpotrivă, se mergea pe ideea că fumatul ajută la capacitatea de concentrare şi reduce stresul.
Desigur că nici efectul de înfrumuseţare prin spălatul pe dinţi nu era trecut cu vederea, publicul aflând despre posibilitatea de a avea dinţi precum perlele - „O perlă e un giuvaer, un dinte poate fi la fel, prin pasta de dinţi Perladont“.
Iar dacă nu înţelegeai omeneşte, se recurgea chiar la lovituri năucitoare: „Peste câţiva ani vă vor lipsi doi, trei dinţi. Evitaţi această neplăcere dacă din timp îngrijiţi zilnic dantura cu pasta sau săpunul de dinţi Gibbs“, spunea o reclamă din 1932.
Produsele cosmetice, maşinile, produsele casnice şi tutunul, prezente din plin
Industria mondială a cosmeticelor luase având după Primul Război Mondial, iar centrele Londra, Paris şi New York produceau diverse sortimente de creme, şampoane, parfumuri, rujuri, pudre, farduri şi altele, dorite tot mai mult de femeile cochete ale Micului Paris şi ale principalelor oraşe româneşti. Cele mai multe dintre numele produselor nu ne mai spun nimic astăzi, însă circa 75 la sută din totalul produselor la care se făcea reclamă în ziare erau destinate femeilor; bărbaţii aveau parte de aproximativ 10 la sută dintre produsele lăudate de reclame, cele mai multe fiind lame de ras şi săpunuri pentru bărbierit.
Automobilele erau articole de mare lux, în România comercializându-se curent mărci americane, franceze, germane, italiene. Avem printre ele: „Ford“, „Chevrolet“, „Plymouth“, „Pontiac“, „Dodge“, „Fiat“, „Citroën“, „Renault“, „Opel“. Puţini oameni aveau acces la automobil, un salariu obişnuit se învârtea în jurul sumei de 2.000 de lei în anii â30 ai secolului trecut, iar automobilele erau de la 100.000 de lei în sus.
Produsele electronice la modă - radiourile şi patefoanele - erau din plin prezente în reclame, de asemenea produsele destinate gătitului. Frigiderele erau la modă, şi aveau mai multe denumiri: „instalaţii frigorifere automate“, „răcitoare electrice“, iar aspiratoarele costau enorm, unul se vindea cu aproximativ 6.000 de lei.
Lauda deşănţată era des întâlnită, aşa cum este şi în zilele noastre. Iată, spre amuzament şi comparaţie, cum sună nişte sloganuri dintr-un calendar pe anul 2014 al unei firme cu produse pentru slăbit: „Îndulciţi-vă cafeaua, ceaiul sau băuturile calde cu (numele produsului) şi topiţi kilogramele în plus“, „...elimină toxinele noaptea, pentru ca dumneavoastră să slăbiţi ziua“, „Un comprimat de... şi gata! Aţi slăbit un kilogram“, „Detoxifiere 100% naturală cu... Un organism mai pur, un organism mai sănătos!“ (Dan Cârlea)
