Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Timp liber Sandro Botticelli, pictorul genial al graţiei feminine

Sandro Botticelli, pictorul genial al graţiei feminine

Un articol de: Dan Cârlea - 01 Mar, 2013

Născut la 1 martie 1445, pictorul florentin Sandro Botticelli a venit pe lume într-o familie de meşteşugari, tatăl său fiind tăbăcar, iar unul din fraţi gravor şi aurar. De la acest frate s-a iniţiat la început Botticelli în tainele desenului. La vârsta de 19 ani este primit ca ucenic al celebrului Fra Fillipo Lipi, care îl ia pe lângă el să-l ajute la pictarea frescelor din catedrala de la Prato. A fost găzduit la reşedinţa bogatei familii Vespucci şi după ce maestrul său, Fillipo, a plecat la Spoleto, a ajuns să lucreze în atelierul pictorului şi sculptorului Andrea del Verrocchio, iar acest moment reprezintă şi începutul lucrărilor sale independente, realizând în 1469 capodopera „Madona cu Pruncul“.

După numai câţiva ani, în 1470 şi-a deschis propriul atelier, primindu-l ca elev pe fiul fostului său maestru, Fillipo. Au început să i se înmulţească comenzile, şi în numai doi ani deja a ajuns să figureze în registrul Asociaţiei „Sfântul Luca“, care îi reunea pe pictorii florentini recunoscuţi ai momentului.

A mai pictat, în 1474, portretul „Tânăr cu medalie“, în care nu se ştie cu precizie cine este cel figurat, unii istorici de artă opinând că ar fi vorba de fratele lui şi primul său profesor totodată, gravorul aurar Antonio Filipepi.

A executat prima versiune a „Adoraţiei Magilor“ - una din temele sale preferate -, în timpul decorării capelei Bisericii Santa Maria Novella, iar figurile pe care le-a pictat aparţin, în majoritate, unor membri importanţi ai puternicei şi bogatei familii Medici, cu care a rămas în relaţii deosebit de bune, până la izgonirea din Florenţa a acestei familii, atunci când conducerea spirituală a oraşului i-a revenit temutului călugăr şi predicator dominican Savonarola. Acesta a pornit o mişcare de ardere a „uneltelor“ păcatelor - printre care erau şi tablouri cu nuduri executate de Botticelli, pe care însuşi creatorul lor le-a pus în foc cu mâna lui, fiind un adept al ascetismului predicat de Savonarola. Dar cel mai mult Botticelli a rămas în conştiinţa iubitorilor de artă drept creatorul unui inconfundabil canon de pictare a frumuseţii feminine.

Botticelli nu a fost doar un om al picturii, ci şi un iubitor al literaturii, fiind un admirator al operei lui Dante, pentru care a executat mai multe ilustraţii la „Divina Comedie“. Spre finalul vieţii, opera sa a intrat în planul secund, subcontemporanii admirând mai mult lucrările semnate Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio şi Michelangelo, dar a fost reevaluată câteva decenii mai târziu, când s-a dezvoltat stilul numit manierism. S-a stins din viaţă în 1510.