Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Timp liber Satele stăpânite de natură

Satele stăpânite de natură

Un articol de: Dan Cârlea - 17 Oct, 2015

În multe locuri din lume există localităţi mici, sate uitate de lume şi timp, din care oamenii au plecat şi natura a luat în stăpânire clădiri şi străzi, creând uneori un adevărat paradis pentru turişti. Sau sate încă locuite, dar cu un pitoresc aparte şi o istorie multimilenară.

În alte cazuri, tragediile istoriei îşi pun pecetea asupra locurilor în aşa măsură încât localităţi vechi de sute de ani ajung nelocuite. Iată câteva exemple, mai mult sau mai puţin triste, dar toate cu un oarecare parfum al nostalgiei.

În sud-vestul Turciei, la 8 kilometri de oraşul Fethiye, care are circa 140.000 de locuitori, există un sat „fantomă”, Kayaköy, ajuns în acest stadiu de istoria tumultuoasă care a trecut peste el. Actualul sat Kayaköy, având numele mai vechi de Livissi (construit în secolul al XVIII-lea pe ruinele anticului oraş Lebessos), avea în anul 1900 o populaţie de circa 2.000 de greci creştin-ortodocşi. Oraşul antic Lebessos este menţionat în „Notitia Episcopatuum” de Pseudo-Epifanie scrisă în timpul conducerii împăratului bizantin Heraclius (610-641) aproximativ în anul 640. Războiul greco-turc din anii 1919-1922 a dus la părăsirea oraşului în două faze mari ale exilului, una în 1917, alta în 1918. O parte dintre clădirile abandonate au fost avariate la un cutremur din anul 1957. Satul, de un pitoresc foarte trist, este astăzi practic muzeu, el cuprinzând şi două biserici ortodoxe. Autorităţile turce plănuiesc să dezvolte turismul în acest obiectiv, în prezent existând un mic muzeu şi sutele de case năpădite de verdeaţă sunt vizitate de turişti.

Un alt sat pitoresc, astăzi părăsit de locuitorii săi pescari, este în China, pe fluviul Yangtze. În arhipelagul Shengsi, care cuprinde aproape 400 de insuliţe, majoriatea nelocuite, dar cu potenţial pentru pescari, se află şi insula Shengshan. Această zonă a fost folosită în mod sezonier de către pescari, aceştia construindu-şi case - şi nu nişte simple colibe sau barăci de muncitori - chiar case cu etaj, cochete, astăzi acoperite complet de vegetaţie, de o frumuseţe deosebită, motiv pentru care turişti de pretudindeni vin să vadă acest loc parcă desprins dintr-un film. Un sătuc ale cărui începuturi se pierd în negura timpului a devenit în zilele noastre model de cum se poate face turism de elită, atunci când apreciezi ceea ce ai. Aflat pe râul Windrush, satul Burton-on-the-water a fost locuit încă din vremea neolitică, arheologii descoperind ceramică din acea vreme, iar vieţuirea în sat a fost practic neîntreruptă, trecând prin epoca bronzului şi întreaga perioadă romană. Dovezile arheologice constând în monede şi ceramică au confirmat că satul a fost sub ocupaţia romanilor, iar în secolul al XI-lea s-a înălţat o biserică creştină. Populaţia actuală este de circa 3.676 de locuitori, iar ceea ce îl diferenţiază cu adevărat de alte sate frumoase este că în interiorul său oamenii au construit o machetă a lui, pentru ca turiştii să poată avea o privire de ansamblu asupra frumuseţii satului, iar în interiorul acestei machete încă o machetă.

Cei care pot ajunge într-o excursie în Thailanda pot vedea ruinele vechiului oraş Ayutthaya, astăzi Ayutthaya Historical Park. Oraşul a fost fondat de regele Ramathibodi I, în anul 1350, iar după capturarea oraşului de către birmani în anul 1569 a fost jefuit, multe obiecte de valoare şi artistice pierzându-se. În anul 1969 au început renovările, iar în 1976 a fost declarat parc, fiind înscris în lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1991.