Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Timp liber Savantul Pavlov şi reflexele sale condiţionale

Savantul Pavlov şi reflexele sale condiţionale

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Timp liber
Data: 04 Octombrie 2013
Numele savantului rus Ivan Pavlov, laureat al premiului Nobel pentru medicină în anul 1904, este cunoscut de toată lumea ca fiind legat de reflexele condiţionale (care au fost traduse mai târziu în Occident ca reflexe condiţionate), el observându-le primul şi cercetându-le temeinic. 
 
După ce a studiat ştiinţele naturale la Universitatea din Petersburg, şi-a luat doctoratul în anul 1879 şi a început să cerceteze funcţia gastrică a câinelui şi compoziţia chimică a salivei acestuia, prin externalizarea glandei salivare, adică a scos din corp această glandă şi a introdus-o într-o eprubetă, putând astfel urmări procesul de salivare. 
 
Aici a intervenit să spunem „întâmplarea“, fiindcă savantul a observat că animalul secreta salivă doar anticipând că urmează să i se dea mâncare. 
 
Pavlov a considerat aceasta un fel de „secreţie psihică“, şi fenomenul i s-a părut atât de interesant, încât şi-a reorientat, din mers, cercetarea asupra lui. 
 
A făcut numeroase studii între anii 1890 şi 1900, asociind diverşi stimuli activităţilor pe care le desfăşura cu câinele, concluzionând că răspunsurile reflexe, cum ar fi salivarea, sunt legate de experienţele anterioare ale animalului. 
 
Cercetătorul rus şi-a pus studiile la dispoziţia confraţilor din Occident, întâi prezentând traducerea anumitor experimente, apoi publicând o întreagă carte. 
 
Foarte interesant este că termenul asociat reflexului folosit de Pavlov a fost de „condiţional“, dar în Occident a fost tradus ca „condiţionat“. Acest concept, de condiţionare a învăţării, a devenit mai târziu unul central în psihologia behavioristă. De altfel, tot procesul de dresaj al animalelor se bazează pe această descoperire a modului în care funcţionează asocierea la animale, cum se poate crea un anumit răspuns, printr-un stimul. 
 
Pavlov însuşi era un om plin de reflexe condiţionale: avea un program de muncă foarte strict, lua masa de prânz exact la ora 12:00, se culca seara la aceeaşi oră, pleca în concediu în aceeaşi zi a fiecărui an.
 
Marele savant nu avea o viziune favorabilă marxismului, trimiţând chiar mai multe scrisori lui Molotov în care cerea ca anumite persoane să nu mai fie persecutate de regim. Totuşi, din respect pentru premiul Nobel pe care îl deţinea şi pentru notorietatea şi rezultatele sale, autorităţile sovietice i-au permis să-şi continue activitatea de cercetare până la o vârstă înaintată şi nu i-au făcut necazuri. (Dan Cârlea)