Theodor Aman, pictorul istoriei noastre

Există oameni care deschid drumuri pe care alții merg și se dezvoltă, iar unul dintre acești deschizători de drumuri în domeniul artelor este Theodor Aman. Pictor și grafician, pedagog, academician născut în martie 1831 în Câmpulung Muscel, Aman provenea din familia unui negustor bogat cu rang de boier, iar mama sa era de origine greacă. Alături de alt mare artist, Gheorghe Tăttărescu, Theodor Aman a fondat Școala de Arte Frumoase de la București, în anul 1864.

Pentru meritele sale deosebite din domeniul artelor, a fost ridicat la rang de boier de către Ioan Vodă Caragea, în anul 1856. În jurul lui Theodor Aman se aduna elita artistică a vremii, casa lui devenind un centru monden de interes cultural, despre care Alexandru Tzigara Samurcaș (1872-1952), istoric de artă și membru corespondent al Academiei Române, spunea: „Atelierul său este singurul centru artistic în care se adună elita bucureșteană”.

Prima oară a pus mâna pe penel la vârsta de 12 ani, iar subiectul picturii era unul emoționant pentru el - înmormântarea bunicii sale. La vârsta de 17 ani a făcut lucrarea „Eliberarea țiganilor”, acest tablou fiind o mărturie clară a intereselor și viziunilor sale față de mișcarea patriotică ce avea să culmineze cu Revoluția de la 1848. 

Aceste realizări artistice Aman le datorează și profesorilor săi. Și-a început școlarizarea în Craiova, la Școala Centrală, unde a luat lecții de desen cu profesorul Constantin Lecca - personalitate complexă, tipograf, profesor, editor, traducător, apoi s-a înscris la Colegiul „Sfântul Sava” din București, avându-l profesor pe Carol Wallenstein. A urmat perioada pariziană a evoluției sale artistice, Aman plecând să studieze pictura cu Michel Martin Drolling și cu François-Édouard Picot. În această perioadă la Paris, în rândul intelectualilor români, fermentau ideile care vor trezi conștiința națională, pregătin­du-se Revoluția de la 1848, iar tinerii artiști nu aveau cum să stea deoparte de aceste frământări care urmăreau să înlăture feudalismul și să pregătească unirea Principatelor. Aman s-a împrietenit cu profesori și artiști care militau și ei, chiar de la catedră, pentru aceste idealui românești, oameni precum A. Treboniu Laurian, Costache Aristia, Aaron Florian, George Cretzianu rămânând în istoria tumultoasă a acelor momente. Tot la Paris, Theodor Aman a avut contact cu mai multe personalități din cercul revoluțio­narilor români, acolo cunoscându-i pe Nicolae Bălcescu și pe scriitorii Dimitrie Bolintineanu și Cezar Bolliac. În acest mediu, sub influența ideilor revoluționare, Aman a pictat lucrarea istorică „Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul”, fiind inspirat de versurile lui Dimitrie Bolintineanu.

Fresce istorice

Istoria poporul român a fost tema predilectă a lui Aman, el pictând momente importante, precum „Bătălia de la Călugăreni”, „Intrarea lui Mihai Viteazul în Bucureşti după bătălia de la Călugăreni”, „Vlad Țepeș și solii turci”. Se pare că personalitatea domnitorului Mihai Viteazul l-a impresionat în mod deosebit pe Aman, fiindcă cele mai multe reprezentări istorice în picturile sale îl au personaj central. În tabloul „Bătălia de la Călugăreni” există un detaliu care surprinde culoarea tricoloră a steagului purtat de oastea lui Mihai Viteazul. Alte portrete importante din operele lui Aman sunt ale lui Ștefan cel Mare și Tudor Vladimirescu.

Copilăria lui Thedor Aman s-a petrecut în umbra cea luminoasă a bisericii, casa familiei fiind chiar vizavi de Biserica „Sfânta Treime”. Pictorul a fost de față la un moment emoționant petrecut pe 1 octombrie 1857, în fața acestei biserici, când oamenii s-au prins într-o horă a unirii, chiar în fața locașului de cult, acest moment fiind imortalizat în lucrarea „Hora Unirii de la Craiova”.

Un episod cu un anumit parfum de romantism îl leagă pe pictorul Theodor Aman de sultan, fiindcă în 1854, pe când se afla într-o perioadă mai grea din punct de vedere financiar, a reușit să-i vândă sultanului un tablou numit „Bătălia de la Olteniţa”, având ca subiect o încleștare, războiul ­ruso-turc, proaspăt declanșat.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de numire a pictorului Theodor Aman în funcția de director al Școlii de Arte Frumoase din București, unde a funcționat ca profesor. Pictorul a fost un complex om de cultură, citind opere din Descartes, Voltaire, Hugo, Dante, mărturie pentru aceste lecturi sunt volume lăsate moștenire de familia Aman, aflate în prezent în cadrul colecției „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova. O altă latură artistică a lui Aman este cea muzicală, pictorul fiind și un pasionat instrumentist, încântând participanții la petrecerile familiei cu acorduri de violoncel. Despre personalitatea lui Theodor Aman, Nicolae Tonitza spunea: „Theodor Aman a fost artistul care ascundea în sufletul lui şi oglindea în creaţia sa gândurile, sentimentele şi năzuinţele poporului român”.

Banca Națională a României l-a omagiat pe Theodor Aman pe 12 mai 2014, la sărbătorirea a 150 de ani de la înființarea Școlii Naționale de Arte Frumoase, cu un set de monede românești cu Aurel Vlaicu, Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab și Vladislav I Vlaicu, precum și o medalie de argint.

Personalitatea complexă a lui Aman a fost recunoscută și prin trecerea în rândul membrilor Academiei Române în anul 1991. Moștenirea sa este una vastă, numărând peste 3.000 de lucrări.