Marcu 12, 13-17 (Dumnezeu și cezarul)

„În vremea aceea căpeteniile preoților și cărturarii au trimis la Iisus pe unii dintre farisei și din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. Iar ei, venind, I-au zis: Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm? El însă, cunoscând fățărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd. Și I-au adus. Și i-a întrebat Iisus: Ale cui sunt chipul acesta și inscripția de pe el? Iar ei I-au zis: Ale cezarului. Atunci Iisus le-a zis: Dați cezarului cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Iar ei se mirau de El.”

Ce este adevărul?

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VI-a, Cap. XV - 123.1, în Părinți și Scriitori Bise­ri­cești (1982), vol. 5, p. 453

„Dacă și după cum spune Platon a fost cu putință să cunoaștem adevărul numai de la Dumnezeu și de la descendenții lui Dumnezeu, atunci pe bună dreptate ne lăudăm că am fost învățați adevărul de Fiul lui Dumnezeu, alegând mărturiile din cuvintele dumnezeiești; unele fiind profețite, iar altele fiind spuse chiar de Fiul lui Dumnezeu.”

Tertulian, Apologeticul, I, 2, în Pă­rinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 38

„Adevărul nu se roagă de nimic în sprijinul cauzei sale, fiindcă nu se miră de condiția existenței sale. El știe că trăiește ca un străin pe acest pământ, că între străini își găsește ușor dușmani, pentru că familia, locuința, speranța și buna lui cinstire se află în ceruri. El cere un singur lucru: să nu fie condamnat fără a fi cunoscut.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvâr­șirea prin virtute, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 42

„Căci aceasta este, după părerea mea, ființa adevărului: a nu te minți în înțelegerea a ceea ce este cu adevărat (iar minciuna este o închipuire ivită în cugetare, care face ca ceea ce nu este să apară ca existând; iar adevărul este înțelegerea sigură a ceea ce este cu adevărat).”

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 233, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 373

„Puterea de judecată a minții tocmai de aceea ni s-a dat, ca să cunoaș­tem adevărul. Iar adevărul întreg se cuprinde numai în Dumnezeul nostru.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (2000), vol. 41, pp. 1099-1100

„Căci, precum cei cu văzul trupului bolnav și căzuți din simțirea ochilor nu sesizează nimic din frumusețea culorilor, fie că li s-ar prezenta o bucată de aur, fie că li s-ar arăta o piatră strălucitoare și mult prețioasă, nici măcar lumina strălucirii solare nu-i poate minu­na, realitatea ei netrezindu-le nici o simțire sau neputând să o pri­meas­că, la fel celor cu mintea învâr­toșată adevărul li se pare lipsit de frumu­sețe și fără formă, deși el aduce în sufletele celor ce-l văd o strălucire spirituală și dumneze­iască.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)