Tradiţii de Crăciun la alte popoare

La popoarele neortodoxe, tradiţiile legate de Crăciun sunt mult diferite de ale noastre. Ele exprimă îndepărtarea de viaţa bisericii şi lipsa conţinutului religios. Fie că este vorba de Moş Nicolae, fie de Moş Crăciun, prezenţa darului este însă aceea care defineşte din plin această sărbătoare.  

S-a încetăţenit ideea, răspândită mai ales de filmele de la Hollywood şi de reclame, că Finlanda ar fi ţara unde locuieşte Moş Crăciun. Ba chiar se ştie concret regiunea unde îşi are locuinţa: Korvatunturi. Obiceiurile de Crăciun ale finlandezilor sunt destul de diferite de cele ale altor popoare. Astfel, ei fac curăţenie în case timp de o săptămână pentru cele trei zile de sărbătoare. În dimineaţa de Ajun, mănâncă budincă de orez şi beau suc de prune, după care împodobesc casa şi bradul. Seara, are loc masa în familie. Moş Crăciun soseşte însoţit de spiriduşi şi le aduce daruri copiilor. Şi în Suedia cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. În seara acestei zile familiile se reunesc, cel mai adesea se adună şi prietenii la una dintre familii, unde are loc o cină specială la care se consumă friptură de porc şi fasole neagră. Suedezii îşi împart cadoruile unii altora înainte de a se aşeza la masa festivă. În unele regiuni, copiii primesc darurile în dimineaţa de Crăciun.

În Belgia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 decembrie, fiind de fapt celebrarea lui Moş Nicolae, aceasta fiind ziua mult aşteptată de copii pentru a primi daruri. Cu toate acestea, ei primesc ceva şi de Crăciun. În familiile tradiţionale, cina festivă se ţine pe 5 decembrie, meniul fiind compus din:  o specialitate din fructe de mare, curcan la cuptor şi un desert specific numit “gura lui Crăciun”.

În Australia, este obligatoriu ca la cina de Crăciun să se pună o bucăţică de aur într-o prăjitură. Despre persoana care o găseşte se spune că va avea noroc tot anul. Pentru că în această parte de lume este foarte cald în decembrie, masa se organizează pe plajă sau la iarbă verde. În seara de Crăciun, australienii ies pe străzi cu lumânări aprinse şi cântă melodii specifice. Clădirile şi străzile se împodobesc cu decoraţiuni numite “tufişuri de Crăciun”.

În Austria, Moş Nicolae aduce cadourile, dar mai înainte umblă pe la casele tuturor cu o listă în care scrie dorinţele lor, iar darurile vine şi le lasă sub brad în Ajunul Crăciunului.    

În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte de 25 decembrie şi este cunoscut sub denumirea de “Novena”. Copiii merg din casă în casă să recite poezii şi să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie.   

În America, Moş Crăciun se numeşte Santa Claus, iar tradiţia lui aşa cum este cunoscută azi îşi are originile în 1860. La început, Moşul american venea zburând într-o trăsură, nu locuia la Polul Nord. Doar aducea darurile. Însă de la începutul secolului trecut încoace, el este îmbrăcat în roşu şi vine cu sania trasă prin văzduh de renii săi.

În Polonia, în Ajun, copiii urmăresc pe cer apariţia primei stele, iar după aceea toţi membrii familiei se aşează la cină. Este aşezat un tacâm în plus pentru cazul în care apare un vizitator neaşteptat. Cei mici se costumează în magi, îngeri şi păstori şi merg îmbrăcaţi astfel din uşă în uşă, colindatul lor fiind răsplătit cu bănuţi şi prăjituri.  

De Crăciun, germanii îşi decorează cu mare sârg casele.  Pun lampioane electrice în jurul ferestrelor, iar pe geamuri lipesc folii cu scene religioase. Aproape toate casele au Adventskrantz, adică un suport metalic cu patru lumânări care sunt aprinse pe rând în câte o duminică dinante de această sărbătoare.

Pentru copiii din Lituania, Moş Crăciun este foarte darnic, el aducându-le daruri timp de 12 seri la rând, începând cu Ajunul. Lituanienii lasă şi ei sub brad o cutie de bomboane pentru ca Moşul să ia de acolo ceva dulce înainte de a pleca din nou la drum.