Turismul, de ieri până astăzi

În zilele noastre, a călători de plăcere, a pleca în vacanţe şi concedii este ceva firesc. Dar nu a fost dintotdeauna aşa, ba chiar putem spune că, privit de la scara istoriei, fenomenul turismului este foarte nou. Vom intra în fenomenul turismului, prezentând cele mai importante linii de forţă care îl definesc.

Parcurgerea unor distanţe semnificative, în raport cu posibilităţile de locomoţie ale timpurilor, când calul era cel mai rapid mijloc de transport, făcea ca orice deplasare să fie supusă principiului necesităţii, unor motivaţii foarte concrete, şi nu plăcerii. Până la apariţia trenului, călătoriile erau istovitoare, durau mult, costau destul, încât foarte puţini oameni aveau ideea de a merge de plăcere la mari distanţe, pentru a vedea peisaje, oameni, oraşe despre care citiseră sau auziseră poveşti.

Deplasările oamenilor din vechime se făceau pentru a vâna pe teritorii încă bogate, în scop religios, de fugă din calea unor vitregii ale naturii, pentru a face comerţ. Până pe la 1800,  turismul, călătoriile erau legate de astfel de interese, chiar şi cetăţenii bogaţi ai Imperiului Roman, care aveau proprietăţi în afara Romei, le vizitau împletind relaxarea cu administrarea lor. Nu în ultimul rând, trebuie precizat că orice călătorie mai lungă era şi foarte periculoasă, o pază insuficientă expunându-i pe călători tâlharilor, iar o pază prea puternică însemna costuri imense şi pericolul de a fi tratat, de către stăpânii teritoriilor tranzitate, cu un potenţial agresor, cu intenţii de cucerire.

Turismul de recreere, aşa cum îl cunoaştem astăzi, a apărut în Marea Britanie, în vremea Revoluţiei industriale. Odată cu dezvoltarea industriei, a apărut o nouă clasă de oameni înstăriţi, care îşi permiteau şi doreau să călătorească doar în scop de relaxare, pentru plăcerea lor, fără nici un motiv de alt ordin. Originile britanice ale fenomenului turismului se regăsesc şi astăzi, prin denumirile unor hoteluri şi a unor zone. În Nice, localitate franceză celebră pentru turism, există „Promenada englezilor“, şi împânzite prin diverse staţiuni se pot găsi hoteluri cu nume precum: Majestic, Carlton, Bristol.

Tot în acea perioadă, oamenii bogaţi au descoperit farmecul vacanţelor petrecute în zone tropicale, exotice, cum ar fi: Bali, Brazilia, Malaiezia, Republica Dominicană, Thailanda, Australia, Hawaii, Florida. Ne putem imagina plăcerea unui industriaş englez, care părăsea umeda Londră şi se relaxa sub soarele filtrat de frunzele palmierilor, departe de agitaţia industrială, în plin avânt.

Tipuri diferite de turism

De la începuturile turismului pe care tocmai le-am descris, acest fenomen a căpătat amploare mondială şi s-a diversificat. Au apărut multiple feluri de turism, iar dezvoltarea civilizaţiei umane se reflectă şi în felul în care oamenii îşi petrec vacanţele. Astfel, din categoria turismului de nişă, avem: agroturismul, turismul culinar, ecoturismul, turismul medical, turismul religios, turismul în zone de război, turismul nautic şi altele.

Dar cele mai cunoscute sunt: turismul pentru odihnă şi relaxare, turismul de iarnă, care are ca miză principală sporturile de iarnă.

Turismul, o afacere mondială

De la simplele călătorii întreprinse de persoanele cu posibilităţi materiale, turismul este în zilele noastre o afacere planetară, existând ţări care îşi produc o mare parte a profitului intern brut din turism. Conform datelor pe care le oferă Wikipedia, printre cele mai vizitate ţări din lume se află: Franţa, Statele Unite ale Americii, Spania, China, Italia, Marea Britanie, Turcia, Germania, Malaiezia, Mexico. Încasările mondiale, pe anul 2008 - informaţie furnizată de Wikipedia - au fost de 944 de miliarde de dolari.

Începuturile turismului în România

Munţii Carpaţi au reprezentat polul de atracţie pentru călătorii care au început să le urce piscurile, doar pentru a le admira. Atestarea documentară a regiunii Bâlea Lac se află în legătură cu călătoria doctorului G. Linder din anul 1750 în respectiva zonă. După ce, vreme de mii de ani, piscurile şi pajiştile montane erau cunoscute doar de către păstori, personalităţi astăzi legendare au început să le cutreiere. Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache, în anul 1809, urca pe Ceahlău. După el, Mihail Sturza, Gheorghe Asachi şi alţii. Primele călătorii în scopuri turistice şi de cercetare în zona Peştera Ialomiţei datează din 1833, când grupuri de profesori, botanişti şi ingineri braşoveni făceau cunoscute lumii aceste locuri prin însemnările lor. În prezent, turismul în România se axează pe coasta Marii Negre – ca turism intern, decăzut faţă de perioada anilor 70-80, când cetăţeni din întreaga Europă alegeau noile staţiuni româneşti pentru petrecerea vacanţelor, pe Delta Dunării - minune a naturii încă prea puţin exploatată în scop turistic -, Munţii Carpaţi, mai ales pentru fauna încă bogată (ursul şi lupul fiind practic dispăruţi din alte zone muntoase ale Europei).

Turismul religios, cu perlele sale moldave şi oltene, dar şi cu zona Dobrogei - adevărat leagăn al creştinismului european, este în plină dezvoltare, deja cetăţeni englezi fiind interesaţi de acest tip de turism. (Dan Cârlea)