Turnuri faimoase în întreaga lume

În istoria omenirii, ridicarea turnurilor a constituit mai ales un mijloc eficient de apărare a cetăţilor în vreme de războaie. Dacă din vremuri foarte îndepărtate până nu de mult acestea au avut un rol protector, turnurile înălţate în epoca modernă au dat lumii alte semnale despre popoarele care le-au ridicat: putere economică, ingeniozitate, fascinaţie arhitecturală, mândrie naţională, dar şi utilitate practică în unele cazuri. Toate s-au transformat în zilele noastre în mari atracţii turistice.

Cine n-a auzit de Turnul Eiffel din Paris, de Turnul din Pisa ori de Turnul Londrei? Mai există însă multe turnuri edificate în vremuri mai vechi şi mai noi care impresionează prin arhitectură şi înălţime.

„Inesteticul“ Turn Eiffel

Simbol al Franţei, Turnul Eiffel din Paris este o construcţie din oţel care datează din 1889, având înălţimea de 324 m.  A fost conceput de către mai mulţi arhitecţi: Émile Nouguier, Maurice Koechlin şi Stephen Sauvestre, angajaţi la Eiffel şi Co. Inginerul constructor Gustave Eiffel, iniţial reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susţinător al său şi a cumpărat brevetul şi l-a construit, turnul purtându-i numele.

La asamblarea şi ridicarea turnului au lucrat 300 de muncitori care au unit cele 18.038 de piese de oţel, folosind două milioane jumătate de nituri. Spre mândria noastră, oţelul a fost produs în România. Turnul are 300 m înălţime, excluzând antena din vârf, ce mai adaugă 24 de metri, şi o greutate de peste 10.000 de tone. La momentul construirii sale, turnul era cea mai înaltă clădire din lume, dar şi una dintre cele mai grele, având peste 10.000 de tone. Dacă la început lifturile sale erau hidraulice, acum sunt electrice şi, graţie lor, turiştii pot urca până sus spre a admira oraşul. Deşi acum este un simbol naţional francez, la început, Turnul Eiffel nu a plăcut, fiind considerat de francezi inestetic. De altfel, inginerul Gustave Eiffel a primit permisiunea de a lăsa monumentul în picioare doar 20 de ani, dar, ţinând cont că oferea o serie de beneficii în domeniul comunicaţiilor, s-a renunţat la demontarea sa. Turnul a devenit în timp una dintre cele mai vizitate destinaţii din Franţa, primind mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual.  

Înclinarea i-a adus faima 

Deşi are doar 56 m înălţime, turnul din oraşul italian Pisa a devenit celebru după ce înclinarea sa a început să fie de la an la an mai vizibilă, procesul fiind unul ireversibil. S-a construit la el începând cu anul 1173, vreme de peste o sută de ani, din cauza războaielor survenite, dar şi din cauza dificultăţilor provocate de solul neprielnic construcţiei. Având în final o greutate de peste 14.000 de tone, turnul s-a înclinat puţin imediat după încheierea lucrărilor şi a continuat s-o facă până când i s-au făcut unele consolidări, dar se pare că soarta turnului este pecetluită. Scopul principal al turnului era acela de a fi clopotniţă pentru catedrala oraşului, dar în acelaşi timp s-a dorit să fie şi o emblemă a bogăţiei şi puterii sale, ceea ce a şi reuşit să transmită prin arhitectură şi înălţime. Atracţia sa constă tocmai în aceasta şi o va constitui atât timp cât este în picioare.  

Turnul Belem din Lisabona

Construit în anul 1515 ca o fortăreaţă cu rol de apărare la intrarea în portul Lisabona, Turnul Belem a fost punctul de plecare al multor expediţii pe mare. Ridicat în perioada marilor descoperiri geografice, acest monument proiectat de arhitectul Francisco de Arruda cuprinde mai multe elemente care glorifică Portugalia, dar are şi influenţe maure. Turnul are alte mici turnuri de observaţie, ferestre în stil veneţian, dar şi statui cu Sfânta Fecioară Maria, cu Sfântul Vincent, precum şi ale unor figuri istorice.   

Cele trei pagode din China

„Cele trei pagode“ este un ansamblu arhitectural din China care cuprinde, aşa cum spune şi numele, trei construcţii independente, monumente budiste, ce formează, prin unirea imaginară a locurilor pe care sunt amplasate, un triunghi echilateral. Cea mai înaltă dintre pagode are 69,6 m şi este vizibilă la mile întregi depărtare, a fost ridicată în vremea regelui Quan Fengyou, între anii 824 şi 840, iar celelalte două care au 42,19 m au fost construite un secol mai târziu.

Turnul Londrei, fortăreaţă, închisoare, grădină zoologică regală 

Turnul Londrei sau Turnul Alb este cea mai veche construcţie din Londra, aflată pe malul nordic al Tamisei, construcţia sa fiind începută în vremea lui Wilhelm Cuceritorul, în jurul anului 1076, şi încheiată în timpul lui William al II lea, în 1097. Aspectul pe care îl ştim azi a fost dat de regele Henric al VIII-lea, care a ridicat şi turnurile de pe colţurile zidurilor împrejmuitoare. Construcţia a fost atât reşedinţă regală, cât şi închisoare pentru nobilii căzuţi în dizgraţia regelui. Aici a murit arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Becket, a fost  executată şi Anne Boleyn, a doua soţie a regelui Henric al VIII-lea. În Turnul Londrei şi-au avut sediul şi Monetăria, Observatorul Astronomic şi, timp de 300 de ani, turnul a fost sediul grădinii zoologice regale. În zilele noastre este muzeu.

Turnul CN din Canada

Simbolul Canadei în materie de turnuri, şi nu doar atât, este cel numit Turnul CN aflat în Toronto. Acesta este un turn de comunicaţii, fiind construit între anii 1973 şi 1976 şi are o înălţime de peste 550 de metri. Timp de 30 de ani a fost cea mai înaltă clădire din lume, până a fost ridicat Burf Khalifa, clădirea zgârie-nori din Dubai.

Ale noastre...  

Cele câteva turnuri de pe pământ românesc nu au neapărat înălţimi uluitoare de la nivelul cărora să priveşti mut de uimire peisajele citadine. Dar pentru că sunt ale noastre, ne mândrim cu ele aşa cum sunt. Cele mai cunoscute şi vizitate sunt Turnul cu Ceas din Sighişoara, Turnul Chindiei din Târgovişte, Turnul Sfatului din Sibiu, dar şi Turnul Negru din Braşov. De asemenea, interesant este un turn înclinat din localitatea Ruşi, de pe Valea Târnavelor, între Mediaş şi Sibiu. Acesta e turnul unei biserici săseşti, construit în 1749. Dacă nu s-ar fi demolat, azi ne-am fi mândrit şi cu Turnul Colţei din Bucureşti, care a fost cea mai înaltă clădire din oraş pentru multă vreme. Era folosit ca foişor pentru observarea incendiilor. Foarte romantic, dacă te gândeşti că turnul avea 20 de metri înălţime. A fost construit între anii 1709 şi 1714, ca intrare în Mănăstirea Colţei, pentru care servea şi drept clopotniţă. Arhitectura sa era deosebită, amestecându-se mai multe stiluri şi tendinţe: la bază, turnul era construit în genul mănăstirilor fortificate, iar în partea de sus devenea suplu, arătând influenţe germane şi suedeze. Stilul brâncovenesc era şi el prezent într-o balustradă sculptată, având şi ornamente cu figuri de lei. În lapidariul de la Biserica Stavropoleos din Bucureşti se păstrează două bucăţi ale balustradei ornamentale.

Începutul sfârşitului pentru turnul Colţei l-a reprezentat marele cutremur din 26 octombrie 1802, comparabil ca putere cu cel din 1977. Se pare că Turnul s-a şubrezit în timp atât de mult, încât reprezenta un real pericol, dar nici sistematizarea oraşului nu mai permitea păstrarea lui. Primarul Pake Protopopescu a decis că este mai bine să fie dărâmat în 1888, cu toată opoziţia care a existat din partea unor bucureşteni.