Un lux exorbitant scufundat în adâncuri

Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la scufundarea legendarului vapor Titanic, pe numele lui oficial RMS Titanic, visat şi proiectat ca o bijuterie uriaşă. Din păcate, luxul orbitor n-a ajutat la nimic.

Atât în privinţa mărimii, cât şi în privinţa luxului, Titanicul se voia un vârf tehnologic, şantierele navale Harland and Wolff din Belfast creând pentru compania britanică White Star Lines un vas care avea până şi camerele de la clasa a III-a placate cu lemn de pin şi mobilă de tec.

Despre pasagerii de la clasa I putem spune că erau cu adevărat privilegiaţi, bucurându-se de acces la piscină, sală de sport, teren de squash, baie turcească, cafenea cu verandă, ba având chiar şi bibliotecă şi frizerie, facilităţi oferite şi pentru clasa a II-a.

Fiind vorba de un asemenea lux şi de o investiţie considerabilă, făcută de J.P. Morgan în construcţia vasului, nu e de mirare că cel mai scump bilet costa 875 de lire, care la cotaţia de astăzi înseamnă aproximativ 64.000 de lire.

În ceea ce priveşte dimensiunile, Titanicul era un adevărat monstru, măsurând în lungime 269 de metri, în lăţime 28 de metri şi având o greutate de 46.328 de tone şi o înălţime de 18 m de la punctul de plutire până la puntea principală.

Locomoţia vasului era asigurată de 29 de cazane, alimentate prin 159 de furnale cu cărbune, această inimă cu aburi putând mişca uriaşul vapor cu o viteză de 23 de noduri, adică 43 km pe oră. Construcţia vaporului a început în martie 1909 şi s-a încheiat după trei ani, în martie 1912. În 10 aprilie 1912, Titanicul pleca în prima şi ultima sa călătorie, transportând la bord 2.224 de oameni.

Agonia s-a petrecut în ritmuri de muzică clasică

După patru zile, Titanicul înainta pe Oceanul Atlantic cu viteză aproape maximă, iar căpitanul Edward Smith decide să se crească încă viteza la 46 km pe oră, deşi primise avertizări cu privire la existenţa icebergului în apa oceanului.

Izbitura de uriaşul gheţar a fost cumplită, carena spărgându-se la tribord pe o lungime de 90 de metri. Cu aceasta începea agonia de două ore şi patruzeci de minute, la finalul căreia vasul s-a rupt în două şi s-a scufundat vertical, coborând în adâncurile oceanului asemenea unui lift.

Perioada agoniei a fost pigmentată cu acte de laşitate şi eroism, specifice acestor momente de limită, când oamenii dau tot ce-i mai bun sau mai rău din ei.

Astfel, au existat femei care au refuzat să fie salvate, alegând să moară alături de soţii lor sau lăsând locul lor unor copii, au existat şi bărbaţi care s-au deghizat în femei sau au reuşit să se strecoare în fundul bărcilor înaintea copiilor, ascunzându-se după fustele femeilor.

Momentele au fost cumplite, fără îndoială, şi în ritmul melodiilor clasice cântate pe punte de orchestra de la clasa I, unii încercau cu orice preţ să scape, iar alţii se sacrificau.

În nebunia acelor momente, aproape nici o barcă nu a fost încărcată la întreaga ei capacitate, fiind salvate de pe întregul vas doar 710 persoane, restul de 1.514 murind în apele îngheţate.

Reţinem un gest important al unui ofiţer pe nume Lowe, care reuşeşte să transfere oamenii din barca sa în alte patru bărci şi pleacă în căutarea supravieţuitorilor risipiţi în valurile întunecate.

Din păcate, apa avea doar 2 grade şi supravieţuirea până la apariţia hipotermiei era o chestiune de minute, aşa că bravul ofiţer nu a reuşit să salveze decât patru oameni, din care unul a murit rapid.

Nava Carpathia, aparţinând liniilor maritime Cunard, ajunge după câteva ore la locul tragediei şi îi salvează pe oamenii din bărci.

Epava Titanicului a fost găsită 73 de ani mai târziu de un echipaj american, în cursul unei operaţiuni, se pare militare sub acoperire, în vreme ce se căutau două submarine atomice ruseşti, scufundate în condiţii suspecte.

Despre Titanic s-au scris mii de articole în presă, s-au scris multe cărţi, s-au făcut filme, lucrări de artă plastică, s-au emis teorii diverse, ba chiar s-au creat şi cinci muzee dedicate vasului, tragediei şi oamenilor care au avut legătură cu aceasta. Probabil că marea tragedie maritimă va atrage mereu atenţia celor care vin din urmă şi se lasă impresionaţi de întâmplarea ce a avut loc în apele aproape îngheţate ale Atlanticului la 14 aprilie 1912.

Românii şi Titanicul

Despre existenţa unor călători de origine română pe celebrul vas se ştia până nu demult că ar fi fost doar o familie care nu a supravieţuit. Însă, în urma unor documentări recente făcute de reporteri de la "Jurnalul Naţional", s-a descoperit că pe Titanic s-au aflat "14 tineri din Transilvania. Unul singur a scăpat cu viaţă din naufragiul vasului: Jovaki Ferenc, originar din Tuşnad (judeţul Harghita)". La împlinirea a 100 de ani de la tragedie, vasul Balmoral a refăcut drumul pe care trebuia Titanicul să-l ducă la bun sfârşit în 1912, la bordul acestuia din urmă aflându-se şi doi români, Cornel şi Alina Tăbăcaru.