Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Timp liber Un student şi aparatul lui de fotografiat au adus India şi Nepalul la Iaşi

Un student şi aparatul lui de fotografiat au adus India şi Nepalul la Iaşi

Un articol de: Oana Rusu - 28 Iunie 2007

▲ Un student de 23 de ani din Iaşi, pasionat de fotografie, călător timp de două săptămâni în India şi Nepal, a adus cu sine sute de poze reflectând viaţa şi cultura asiatică ▲ „Am încercat să surprind într-un timp foarte scurt specificul locurilor, tradiţii, obiceiuri, mentalităţi“, spune Andrei Nacu ▲ „India este un adevărat asalt asupra tuturor simţurilor. Se călătoreşte pe căldură, prin praf, pe străzi înguste şi pline de oameni, biciclete, ricşe, motociclete, camioane şi animale. Peste tot pot fi întâlniţi turişti de toate naţiile, «oameni sfinţi» - sadhu, copii, cerşetori“ ▲

Andrei Nacu, la 23 de ani, studiază Arhitectura Peisagistică, în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, şi Grafica, cu specializarea Foto-Video, la Facultatea de Arte Plastice a Universităţii „George Enescu“ din Iaşi. Andrei Nacu şi-a descoperit pasiunea pentru fotografie o dată cu primii ani de facultate. La început a folosit un aparat digital ieftin, dar care i-a pus la dispoziţie cele necesare învăţării elementelor de bază în fotografie.

Cu toate limitările impuse de performanţele aparaturii utilizate, s-a remarcat prin lucrări dominate de idei clare şi de trăiri puternice. Abilitatea de a prelucra imaginile, realizând colaje, şi diversele tehnici de editare au conferit fotografiilor sale trăsături distinctive, majoritatea transmiţând stări de melancolie, nostalgie prin intermediul tehnicii clarobscurului. Autodidact în acest domeniu, s-a hotărât în a-şi desăvârşi studiile înscriindu-se în 2006 la Facultatea de Arte.

Unul din genurile abordate de Andrei Nacu e fotografia de tip reportaj care, după cum ne spune, a reprezentat pentru el o adevarată provocare.

Am abordat pentru prima dată această temă cu ocazia unei excursii în India şi Nepal, când am încercat să surprind într-un timp foarte scurt specificul locurilor, tradiţii, obiceiuri, mentalităţi. Folosesc termenul de „provocare“ deoarece acest gen de fotografie nu permite aranjarea premeditată a cadrelor şi a personajelor. Fotograful trebuie să se afle la locul potrivit, în momentul potrivit, să îmbine tehnica folosită cu priceperea în a surprinde cadre, şi toate acestea într-un ritm accelerat. Surprinderea unei imagini expresive pentru fotojurnalism este dificilă atât datorită subiectelor abordate, cât şi datorită vitezei de lucru. Probabil că din acest motiv o găsesc atât de incitantă.

Cum ai reuşit să ajungi în acele locuri?

Nu am avut această excursie bine planificată cu mult timp înainte. Mătuşa mea, pasionată de călătorii, se hotărâse să ajungă în India de ceva timp, şi mi-a oferit şansa de a merge cu ea, anul trecut. Călătoria a durat două săptămâni, una în India şi una în Nepal. După un drum destul de obositor, Bucureşti-Istambul-Delhi, am ajuns la prima destinaţie. În următoarele 14 zile traseul a fost stabilit pentru vizitarea oraşelor Delhi, Jaipur, Fatehpur Sikri, Agra, Orchha, Kajuraho, Varanasi, Kathmandu şi Patan.

Cum a fost o dată ce ai pus piciorul pe pământ indian?

La primul contact, şocul este destul de mare, pentru ca este o civilizaţie cu totul diferită. Dar în câteva zile te obişnuieşti cu ce vezi în jurul tău şi treci de senzaţia de „altceva“, fiind pregătit pentru a savura incredibila Indie. Este un adevărat asalt asupra tuturor simţurilor. Se călătoreşte pe căldură, prin praf, pe străzi înguste şi pline de oameni, biciclete, ricşe, motociclete, camioane şi animale. Peste tot pot fi întâlniţi turişti de toate naţiile, „oameni sfinţi“ - sadhu, copii, cerşetori. Am încercat să surprind acest spectacol al străzii, cu tot ce înseamna el - aglomeraţie, zgomote, agitaţie. Străzile presărate cu gunoaie la tot pasul, dar şi cu magazine şi hoteluri de lux, totul îmbinând trecutul şi prezentul. Realitatea este destul de dură. Mulţi trăiesc într-o sărăcie lucie, ducându-şi traiul de pe o zi pe alta din comerţul cu turiştii.

Religia este prezentă la orice pas. Nimic nu e străin de religie. Oamenii se întâmpină cu numele unei divinităţi, pe case este desenat zeul Ganesha, la masă se mulţumeşte zeului patron pentru mâncare, spălările sunt de multe ori rituale, apa fiind considerată sfântă şi respectată.

Ce imagine ţi-ai facut despre indieni?

Este practic imposibil să definesc un tipic al oamenilor din aceste locuri datorită diversităţii extraordinare, ceea ce dă şi farmecul unei incursiuni în această lume. Populaţia este împărţită în caste, iar apartenenţa la una dintre acestea este foarte strictă şi rigidă. Am fost profund impresionat de oamenii întâlniţi aici, de modul lor de viaţă, de privirea lor ce emană sinceritate, simplitate, împăcare cu sinele şi cu divinitatea, bucuria de a trăi.

O trăsătură caracteristică cred că este respectul. Se respectă natura, bătrânii, copiii, oaspeţii, tradiţiile, munca, proprietatea altuia, religia lor şi, nu în ultimul rând, religia altora. Am avut ocazia de a surprinde o nuntă într-un sat în drum spre Khajuraho şi am observat stricteţea obiceiurilor şi a ritualurilor. Femeile întotdeauna poartă costumaţia specifică, sari-ul. Hainele în general la ei sunt foarte colorate, peste tot vezi multe culori, iar toate sunt naturale. Am vizitat şi un atelier unde se imprimă pânză prin tehnica gravurii, folosind diferite matriţe din lemn şi culori extrase din plante.

Sunt foarte multe lucruri de vizitat. Ce ai reuşit să vezi în aceste două săptămâni?

Timpul nu a fost de ajuns pentru a parcurge toate traseele importante, dar am reuşit să văd o bună parte din ele. Din cele care mi-au rămas cel mai bine întipărite în minte aş menţiona Observatorul astronomic din Jaipur, Fatehpur Sikri, oraş construit de împaratul Akbar, Mausoleul de la Sikandra, Taj Mahal, Orchha, un oraş părăsit, Templele din Kajuraho. Un moment unic a fost plimbarea pe Gange.

În Nepal am ajuns la cea mai mare stupă din lume, Bodanath Stupa, monument închinat unor maeştri spirituali budişti, în Patan – prima capitală a Nepalului şi în Nagarkot, cea mai renumită staţiune montană a ţării, la peste 2.000 de metri altitudine, cu o vedere superbă asupra lanţului Himalaya. De fiecare dată când am intrat în temple, acestea erau populate de oameni care îşi trăiau sincer experienţa. Se rugau, cântau, făceau zgomote, aprindeau beţişoare parfumate şi atingeau idolii.

Cum a fost plimbarea pe Gange?

Cea mai importantă întindere a Gange-lui este în Varanasi, unul din cele mai vechi oraşe din lume. Aici răsăritul este una din priveliştile cele mai fabuloase din India. Când răsare soarele, razele aurii cad peste nenumaratele temple şi ghat-urile de scăldare. Spectacolul cel mai fascinant din Varanasi îl oferă faimoasele băi ritualice în apele râului sfânt. Hinduşii se îndreaptă spre mulţimea de trepte care conduc spre apă. Pelerinii aduc ofrande zeilor, lansează cununi de flori şi lumănari aprinse. Aici se desfăşoară diverse ritualuri, inclusiv arderea morţilor şi împrăştierea cenuşii lor în apele fluviului. Am întâlnit foarte mulţi sadhu. Aceştia sunt hinduşi care şi-au dedicat viaţa pocăinţei pentru a dobândi iluminarea. Ei poartă părul lung şi încâlcit, îşi acoperă trupul cu pigmenţi, şi consumă anumite droguri pentru a avea viziuni.

Ai incercat mâncăruri specifice, cum e bucătăria tradiţională?

Nu sunt un mare gurmand, deci nu a existat tentaţia de a încerca cât mai multe feluri de mâncare. Însa am observat că nu se mănâncă pâine, ci chapati, lipii. Legumele sunt preparate în diferite feluri, foarte des cu orez, iar condimentele au un rol important, mâncarea la ei fiind de obicei foarte iute. Se consumă doar carne de pui şi de peşte. Cât despre băuturi, am întâlnit sucuri naturale peste tot, atât pe stradă, cât şi în restaurant, acestea fiind foarte ieftine.

Multe din imaginile pe care le-ai făcut sunt portrete. Ce te-a atras la oamenii întâlniţi?

Oamenii constituie un subiect foarte generos, am încercat să îi surprind în ipostaze cotidiene, fără nimic regizat, cât mai natural, şi să transmit trăiri pure privitorului. Chipul uman este unul dintre cele mai expresive elemente, mimica sa transmiţând cu uşurinţă anumite stări de spirit. Copiii debordează de energie, curiozitate şi expresivitate, ca peste tot de altfel, fiind un subiect cu mult potenţial şi uşor abordabil. Am constatat că sunt foarte încântaţi la vederea pozelor pe aparatul digital. Mai toţi sunt îmbrăcaţi în uniforme şcolare şi am întâlnit grupuri de elevi la majoritatea obiectivelor turistice vizitate.

Cu ce impresii ai rămas în urma acestei excursii?

Cred că cel mai mult m-a impresionat spiritul oamenilor şi modul lor de viaţă, foarte diferit de al nostru. Consider că oricine ajunge în acele locuri trebuie să fie deschis, receptiv şi lipsit de prejudecăţi, pentru a reuşi să înţeleagă complexitatea valorilor şi trăirilor acestui popor. Acolo, timpul şi religia au alte dimensiuni.

▲ Andrei Nacu consideră că „atunci când o fotografie îţi rămane bine întipărită în minte, îţi trezeşte anumite simţiri, te emoţionează sau te incită, îţi stârneşte întrebări sau îţi arată lucruri pe care nu le conştientizai altfel, înseamnă că autorul a reuşit să transmită ceva, ţi-a dezvăluit o părticică din lumea lui şi poate te-a ajutat să descoperi şi o parte din tine sau din lumea care te înconjoară. Fiecare simte şi înţelege diferit lumea, deci foloseşte ingredientele care pentru el au o anumită însemnătate; dacă reuşeşte să spună ceva celorlalţi înseamnă că şi-a atins scopul“.

„Mi-ar plăcea să organizez o expoziţie cu cele mai reuşite imagini din India, dar deocamdată e o investiţie pe care nu mi-o permit. Fotografia rămâne principala mea preocupare şi, implicit, cel mai bun mod de a mă exprima. Pe lângă fotografia digitală, intenţionez să aprofundez şi fotografia clasică şi tehnicile de laborator, motiv pentru care urmez cursurile Universităţii de Arte“.