Virgiliu, autorul epopeei „Eneida”

Mai cunoscut nouă după numele Virgiliu, poetul latin Publius Vergilius Maro, este autorul unei adevărate epopei a Imperiului Roman, intitulată „Eneida”. Virgiliu s‑a născut în toamna anului 70 î.Hr., însă multe dintre informaţiile despre acest poet nu sunt sigure, legendele împletindu‑se cu informaţii care par veridice. Era de origine modestă, născându‑se într‑o familie de agricultori, însă educaţia pe care a primit‑o a fost una de calitate, învăţând retorica, medicina şi astronomia în oraşe importante precum Cremona, Mediolanum (Milano), Neapolis (Neapole) şi Roma. A avut mentori celebri în vremurile sale, precum retorul Marcus Epidus, Asinius Pollio, a studiat limba greacă cu poetul Parthenius şi filosofia cu epicureul Siron. A participat la cercul literar, aşa‑numit al „poeţilor noi”, opera lui Lucreţiu (Titus Lucretius Carus, aprox. 99 î.Hr. ‑ aprox. 55. î.Hr.), iar prima sa culegere de versuri „Bucolice” a fost bine primită în cercurile artistice ale vremii, introducându‑l în cercul lui Mecena. La îndemnul acestuia, Virgiliu va continua să scrie, intrând în graţiile împăratului Augustus.

Principala operă a lui Virgiliu, „Eneida”, înseamnă 12 cărţi grupate în două părţi, în primele şase fiind vorba despre călătoria lui Aeneas (figură mitologică a grecilor şi romanilor), de la plecarea din Troia, până la sosirea în Latinum (regiunea Lazio de astăzi). Opera are asemănări cu Odiseea. Flota lui Aeneas este prinsă într‑o mare furtună şi aruncată pe ţărmurile Africii, iar regina Cartaginei îi primeşte bine pe troieni, organizând în cinstea lor un banchet. Cealaltă parte a „Eneidei”, adică ultimele şase cărţi, tratează luptele dintre troieni şi populaţia din Latinum. Virgiliu a murit în anul 19 î.Hr., în timp ce se întorcea din Grecia.