Vulcanii noroioşi, fascinaţia lavei reci

Vulcanii noroioşi sunt formaţiuni geologice destul de rar întâlnite, iar ţara noastră este una din puţinele care au acest fel de vulcani cu lavă rece. Aceştia sunt creaţi de gazele naturale care-şi croiesc drum de la adâncimi de circa 3.000 de metri spre suprafaţa pământului, printr-un strat de sol argilos, în combinaţie cu pânza freatică. Deşi nu sunt unici în România, cei mai cunoscuţi sunt cei din localităţile buzoiene Berca şi Scorţoasa.

Erupţia unui astfel de vulcan formează la suprafaţă nişte conuri prin întărirea noroiului în contact cu aerul. Noroiul venit din adâncurile pământului este foarte lichid, motiv pentru care conurile au înălţime mică, năruindu-se uşor. Ploile modelează şi ele permanent acest areal, săpând în cratere mici canioane ce dau în întregime un aspect parcă de pe altă planetă locului respectiv. Peisajul pare dintr-un film SF, nori gri bolborosesc din craterele mai mari sau mai mici, iar în aval locul crapă sub razele soarelui, fiind deopotrivă frumos şi înfricoşător.

În lume, există peste 1.000 de astfel de vulcani, mulţi aflându-se pe fundul mărilor şi oceanelor. În Europa sunt destul de rari, existând vulcani noroioşi în Rusia, Ucraina, Italia şi în câteva zone din Republica Moldova. În anul 1974, locuitorii unui sat basarabean pe nume Bărboieni au observat pe un câmp din apropierea satului că a crescut un con de pământ de doi metri şi jumătate, din care iese materie argiloasă de culoare gri-albăstruie, care, după ce se usucă, devine de culoare mai deschisă şi se fisurează. În jurul vulcanilor noroioşi solul este sărăturos şi sulfuros, lipsit de vegetaţie.

Patru sate umplute cu noroi

În general, vulcanii noroioşi nu prezintă pericole, însă s-au mai întâmplat şi erupţii majore care au dus la adevărate dezastre, cum a fost cazul erupţiei unui vulcan noroios din Indonezia. În luna mai a anului 2006, în localitatea indoneziană Sidoarjo a erupt un vulcan noroios uriaş, specialiştii fiind de părere că este chiar cel mai mare din lume, "lava" de noroi întinzându-se pe 440 de hectare. Au fost distruse de nămol patru sate, cu tot cu drumurile adicente, plantaţiile de orez din întreaga zonă, 24.000 de oameni fiind evacuaţi de urgenţă. Din păcate, au murit atunci şi 14 oameni.

În Azerbaidjan, se află în jur de 400 de vulcani noroioşi, iar în 2001, unul dintre ei a emanat flăcări de 15 metri înălţime, din cauza gazelor aflate la adâncime mare, fenomen foarte rar întâlnit la vulcanii noroioşi.

Gazele care însoţesc aceste erupţii sunt legate fie de fenomene vulcanice propriu-zise (în America Centrală, Noua Zeelandă, Islanda, Italia), fie de surse de petrol sau gaze (Caucaz, România).

În ţara noastră, vulcanii noroioşi au aspect diferit de la o zonă la alta şi se numesc: gloduri, fierbători, bolboroase în Oltenia; ochiuri în Moldova; zalte în Transilvania; pâcle, fierbători, sărături în Muntenia.

Cei mai cunoscuţi şi mai vizitaţi de turiştii de la noi şi uneori de cei din străinătate sunt vulcanii noroioşi din judeţul Buzău, pe teritoriul comunelor Scorţoasa, numiţi Pâclele Mari, şi Berca, numiţi Pâclele Mici, declaraţi rezervaţii naturale. În Transilvania, vulcani noroioşi, de mai mică spectaculozitate faţă de cei din Buzău, sunt în judeţele Harghita, Mureş, Braşov şi Bistriţa-Năsăud. (Dan Cârlea)