ceramica

Reportaj

Evoc aici întâlnirea şi amiciţia cu profesoara de limba şi literatura albaneză din Tirana, Tefta Radi. În răstimpul petrecut în România, Tefta a participat la numeroase activităţi culturale şi ştiinţifice şi astfel ne-am intersectat în sălile unui muzeu etnografic, unde atât costumele populare, cât şi obiectele de uz casnic, ceramica tradiţională ş.a. erau revendicate, din punctul de vedere al obârşiilor şi originalităţii, de ambele ţări pe care noi le reprezentam: Albania şi România. În realitate, noi ne aflam în spaţiul comun al unor culturi arhetipale, în care vasele de lut, ţesăturile din lână, portul aparţineau aceleiaşi străvechi civilizaţii balcanice.

Reportaj

Chiar dacă oficial arta olăritului nu face parte din atât de mediatizatul "brand de ţară", ceramica din vetrele noastre de tradiţie constituie unul dintre principalele elemente prin care turiştii străini

Educaţie și Cultură

Localitatea Horezu, recunoscută pentru ceramica sa, a devenit membră a Asociaţiei Europene a Oraşelor Centre de Ceramică, a anunţat primarul din Horezu, Constantin Niţu, conform Agerpres. „La finele anului

Educaţie și Cultură

▲ În magazinele pentru turişti de la Horezu, ceramica emblematică pentru localitate poartă adesea chipul lui Vlad Ţepeş, pentru a fi mai atractivă pentru vizitatori, potrivit unui studiu realizat de Muzeul Ţăranului Român (MŢR), prezentat la o întâlnire din seria „Conferinţe la Şosea” ▲ Seria de Conferinţe de la Şosea a debutat săptămâna trecută la Clubul Ţăranului Român, cu o prezentare a modului în care se realizează în prezent ceramica la Horezu, dar şi a felului în care aceasta se comercializează ▲

Reportaj

Horezu. Judeţul Vâlcea. 113 kilometri de Craiova. Localitatea este cunoscută drept cel mai puternic centru de olărit din sudul ţării, iar ceramica de Horezu este renumită în toată Europa. Oamenii, meşteri înnăscuţi, îşi ţin casele împodobite cu obiecte ceramice tradiţionale: farfurii, ulcioare, oale şi chiar jucării sau fluiere. Elena Vegheanu este unul dintre exemplele de ceramişti hurezeni care lucrează de drag, din pasiune pentru meseria învăţată în urmă cu 34 de ani, dar şi din dorinţa de a bucura orice turist care îi trece pragul, doritor să cunoască meşteşugul olăritului. Femeia îşi cară singură lutul din groapă cu tractorul, tocmai de sus, departe, din Dealul Romanilor, loc binecunoscut de toţi olarii din zonă, şi devine una cu huma binecuvântată, când o modelează la roată.

Educaţie și Cultură

Olarii din Horezu se pregătesc, în aceste zile, să îşi asigure toată materia primă de care vor avea nevoie măcar până la ieşirea din iarnă sau până în toamna anului viitor, conform Agerpres. La începutul anilor ’90, la Horezu existau doar câteva familii de olari, dintre care cele mai renumite purtau numele de Vicşoreanu şi Ogrezeanu, iar meşteşugul olăritului se transmitea din tată în fiu, tainele meseriei fiind păstrate aproape cu sfinţenie. În ultimii ani, datorită reducerii activităţilor industriale în zona Horezu, unii dintre foştii mineri şi foştii lucrători din industria uşoară ori din industria laptelui s-au convertit la meseria de olar, „furând” meşteşugul de la păstrătorii tradiţiei.