La Mănăstirea Râmeț a avut loc astăzi, 18 martie, ceremonia de deshumare a moaștelor Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv. Slujba a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, și de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, la mormântul celui care a fost duhovnic și povățuitor al obștii Mănăstirii Râmeț.
Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova, recent canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost deshumat marți, 11 martie, la Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”-Vasiova din Episcopia Caransebeșului, județul Caraș-Severin.
Între sfinții a căror canonizare a fost aprobată în ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 11-12 iulie 2024 se află și Preotul Mucenic Constantin Sârbu. Luni, 2 decembrie, la mormântul părintelui situat în curtea Bisericii Sapienței din București, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit slujba de deshumare a osemintelor părintelui, înconjurat de un sobor de clerici.
O comisie desemnată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a împlinit luni, 29 iulie, rânduiala de deshumare a osemintelor a doi noi sfinți canonizați de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de clerici, a săvârșit slujba specială pentru acest moment, în timp ce rămășitele trupești ale Părintelui Arhimandrit Sofian Boghiu și ale Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae au fost curățate de pământ și așezate cu evlavie în două sicrie noi, fiind, de asemenea, recuperate și obiectele care s-au aflat în sicriele lor la înmormântare.
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în perioada 23-29 aprilie 2023, o delegație a Bisericii Ortodoxe Române s-a deplasat în Sfântul Munte Athos, Grecia, pentru a lua parte la evenimentele
La Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos a fost săvârșită joi, 27 aprilie, rânduiala specială a deshumării osemintelor unuia dintre cei mai cunoscuți și apreciați nevoitori români din Gradina
La Chilia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”-Colciu din Sfântul Munte Athos a fost săvârșită joi, 17 noiembrie 2022, rânduiala specială a deshumării osemintelor marelui duhovnic român, părintele Dionisie Ignat. La acest moment a fost prezent și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, împreună cu monahi din obștile mai multor chilii și mănăstiri athonite, precum și pelerini din România care l-au cunoscut sau au auzit despre viața și lucrarea acestui mare duhovnic.
Din perspectivă bisericească, mormântul rămâne locul de veșnică odihnă, iar înmormântarea trupului unei persoane plecate din lumea aceasta pe calea veșniciei este socotită o rânduială plină de
Deshumarea se referă la dezgroparea osemintelor unei persoane adormite și înmormântate în urmă cu cel puțin 7 ani, fie din considerente impuse de legea civilă, fie din dorința familiei de a strămuta osemintele acesteia într-un cavou de familie sau mormânt aflat într-un alt loc sau într-o altă localitate decât cel în care a fost făcută înmormântarea inițial. Există apoi și o altă situație, în care, din lipsă suficientă de spațiu, un membru al familiei este pus peste ceilalți membri, osemintele celor dintâi înmormântați aici fiind deshumate, dacă au trecut 7 ani de la plecarea ultimului dintre ei în veșnicie, acestea fiind apoi reînhumate în aceeași groapă, peste ele punându-se noul membru al familiei. Pe lângă aceste situații, oarecum obișnuite, mai intervin și alte cauze externe sau chiar tradiții, recurgându-se la deshumarea osemintelor unei persoane aflate într-un anumit loc sau cimitir. O astfel de cauză o constituie aglomerația creată în cimitirele urbane. Astfel, în cimitirele urbane, locul de înmormântare este alocat doar pentru 7 ani, cu posibilitatea de a prelungi folosința locului respectiv din 7 în 7 ani, respectându-se procedurile impuse de administrația publică a fiecărui cimitir. În situația în care folosința unei astfel de parcele nu este prelungită la cererea familiei sau a aparținătorilor rămași în viață, osemintele sunt deshumate după șapte ani, curățate de pământ, spălate cu apă și vin și unse cu untdelemn, de obicei din cel binecuvântat la slujba Litiei, cu care este unită Vecernia Praznicelor Împărătești sau a sfinților mai importanți din cursul anului liturgic, apoi sunt puse într-un săculeț de pânză sau din plastic și reînhumate prin acoperirea cu pământ într-un colț al gropii săpate, unde va fi așezat sicriul cu trupul neînsuflețit al unei alte persoane. Faptul acesta al deshumării osemintelor, deși nu este dorit, gestionat sau încurajat de Biserică, se desfășoară în acest mod din pricina faptului că majoritatea cimitirelor din mediul urban nu sunt proprietatea Bisericii, ci sunt cimitire orășenești aparținătoare spațiului public, prin urmare, administrarea lor nu ține de organizarea bisericească, ci de gestionarea fiecărei primării, prin serviciul public al administrației cimitirelor, care este un organ de natură laică, supus tendințelor secularizate ale societății moderne.
În unele zone ale ţării, se obişnuieşte ca dezgroparea morţilor să se facă la şapte ani, legată de a şaptea şi ultima pomenire anuală a mortului, sau la trei ani, asociindu-se fie cu numărul Persoanelor
