Hristos, luând trupul nostru, a învins moartea în El, prin învierea Lui, aşa încât învierea noastră ni s-a făcut posibilă graţie Învierii Lui. Învierea lui Hristos prevesteşte deplin trecerea de la viaţa actuală, robită legilor naturii, la viaţa absolută, în care materia este ridicată în Duhul Sfânt peste legile care o robesc. Prin Înviere, Hristos umple existenţa de sfinţenie, de limpezime şi de transparenţă, după cum reiese din idiomela canonului: "Cât este de sfinţită cu adevărat şi mult prăznuită şi strălucită această noapte de mântuire, mai înainte vestitoare a zilei celei purtătoare de lumină a Învierii, întru care lumina cea fără de ani, din mormânt, tuturor a strălucit".


