Este indiscutabil faptul că adoptarea Decretului 410/1959 a reprezentat pentru monahismul ortodox românesc un moment de cotitură extrem de nefavorabil în perpetuarea şi dezvoltarea spiritualităţii româneşti din secolul trecut. Încă înainte de adoptarea acestui act normativ, autorităţile statului, reprezentate de partidul comunist, cu braţul înarmat, Securitatea, dar şi interfaţa în relaţia cu confesiunile recunoscute, Departamentul Cultelor, au cunoscut poziţia patriarhului Justinian de neacceptare a acestui demers pornit împotriva monahismului.



