Sfântul Serafim de Sarov s-a născut in 1759, în orașul Kursk, într-o familie de creștini ortodocși evlavioși. La vârsta de 10 ani, a fost vindecat miraculos dintr-o boală grea, cu ajutorul icoanei
02 Ian, 2025
x
Sfântul Serafim de Sarov s-a născut in 1759, în orașul Kursk, într-o familie de creștini ortodocși evlavioși. La vârsta de 10 ani, a fost vindecat miraculos dintr-o boală grea, cu ajutorul icoanei
Un lucru mai puțin cunoscut este legătura indirectă a Sfântului Serafim cu marele stareț Paisie prin mișcarea isihastă din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Această realitate istorică și
Marele dar pe care Sfântul Serafim de Sarov ni l-a lăsat spre moştenire în viaţa duhovnicească a fost minunata dobândire a Duhului Sfânt. Lumina sfântă şi plină de har dumnezeiesc pe care au experiat-o cei tr
Troparul, glasul al 4-lea Din tinerețe L-ai îndrăgit pe Hristos, fericite, și numai Lui, Unul, ai dorit cu înflăcărare să îi slujești, prin rugãciune neîntreruptă în pustie, nevoindu-te cu inima plină
Pentru Rusia pravoslavnică şi pentru întreaga Ortodoxie, Sfântul Serafim de Sarov rămâne mărturia iubirii nespuse dintre Dumnezeu și om. Prezența vizibilă a Duhului Sfânt, de care au avut parte
Biserica Ortodoxă Română îl cinstește pe Sfântul Serafim de Sarov, atât la începutul anului, pe 2 ianuarie, cât și pe 19 iulie, în miez de vară, zi când a avut loc canonizarea sa din 1903, îmbrăcată, cum s-a spus, „în haine pascale”.
În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, pomenirea Sfântului Cuvios Serafim de Sarov (1759-1833) a fost însemnată oficial în anul 2003, când se împlinea un veac de la canonizarea sa în Biserica Ortodoxă Rusă (19 iulie 1903), prilej cu care s-a intensificat receptarea sa în mai toată lumea. Astăzi, Sfântul Serafim de Sarov este cunoscut atât în rândul preoților și al monahilor, cât și printre credincioșii activi ai Bisericii noastre. Numeroși sfinți, ierarhi, teologi și credincioși români și-au arătat de-a lungul vremii evlavia lor față de cuviosul rus.
Racla cu un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov a fost dăruită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ieri, 2 noiembrie, preoților slujitori de la Biserica „Sf
Încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Cuviosul Serafim de Sarov se regăsește între cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi sfinţi în Rusia pravoslavnică, iar mai apoi în Ortodoxia de pretutindeni. Şi aceasta pentru minunile săvârşite de el încă din viaţa pământească. Vindecările de boli sufletești și trupești, potolirea epidemiilor, descoperirile dumnezeiești de care s-a învrednicit, poveţele date celor care-l vizitau, darul înainte-vederii, toate l-au făcut de neuitat pe sfântul din Sarov în sufletele evlavioase.
În ultimele două decenii, evlavia clerului și a credincioșilor din România față de Cuviosul Serafim de Sarov s-a concretizat și prin ctitorirea mai multor biserici sau chiar centre social-filantropice, așezate sub ocrotirea sfântului rus. De asemenea, părticele din sfintele sale moaște se află în diferite mănăstiri, schituri și parohii din țara noastră, iar chipul Sfântului Serafim poate fi întâlnit în pictura mai multor biserici, noi sau restaurate.
Astăzi, prin voia lui Dumnezeu, avem bucuria de a întâmpina pe Colina Patriarhiei, alături de moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, şi moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, aduse prin bunăvoința Preafericitului Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, un mare cinstitor al moaștelor sfinților.
Urmărind firul cinstirii Cuviosului Serafim de Sarov în țara noastră, ne vom referi la zugrăvirea chipului său în mai multe locașuri de cult ale Bisericii Ortodoxe Române. Se pare că, întâia oară în România, Cuviosul Serafim a apărut în registrul iconografic al bisericii de la Mănăstirea Radu Vodă din București.
Fiecare început de an stă sub semnul praznicului Tăierii-împrejur cea după trup a Domnului și al sărbătoririi unor sfinți importanți ai Bisericii Ortodoxe, precum Sfinții Ierarhi Vasile cel Mare și Silvestru și Cuviosul Serafim de Sarov. În cele ce urmează vom încerca să arătăm relația Sfântului Serafim cu spiritualitatea isihastă, venită din părțile românești ale Moldovei, prin intermediul ucenicilor Sfântului Paisie, și, de asemenea, să arătăm calea prin care ajunge Filocalia la marele nevoitor rus.
Pentru a fi înțelese mai bine anumite aspecte ale vieții și învățăturii unui sfânt, biografia acestuia trebuie analizată în cadrul tradiției bisericești și raportată la epoca în care a trăit. În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Serafim de Sarov (1754-1833) este pomenit atât pe 2 ianuarie, ziua mutării la cele veșnice, cât și în miezul verii, la 19 iulie, data aflării sfintelor sale moaște. În ceea ce privește cunoașterea sa în spațiul românesc, se poate vorbi de o receptare efectivă, amplificată mai ales după anul 1990. Aceasta se concretizează în traduceri și cărți hagiografice scrise în limba română, precum și în schituri monahale şi biserici parohiale care poartă hramul Sfântului Serafim de Sarov.
În spaţiul românesc, date mai însemnate despre viaţa şi învăţătura Sfântului Cuvios Serafim de Sarov nu au apărut în monografii publicate oficial, ci au fost răspândite mai întâi printre credincioșii care le citeau cu entuziasm şi le transmiteau mai departe prin dactilografiere clandestină (samizdat). Acestea erau traduceri din limbile rusă, franceză sau engleză şi au fost răspândite în România începând cu anii '50 ai secolului trecut.
În cazul unui sfânt în general, însăşi viaţa lui sfinţită, înscrisă în istoria Bisericii, este cea mai mare minune şi izvor al tuturor celorlalte fapte minunate, cum ar fi vindecările de boli, învăţăturile inspirate, prorociile sau altele asemănătoare, prin care Biserica sesizează sfinţenia unui membru al ei. Cu privire la viaţa Sfântului Serafim de Sarov (1754-1833), este important să se insiste pe adânca şi permanenta lui smerenie, caracteristică ce i-a permis să dobândească toate celelalte daruri şi virtuţi.
La 19 iulie 1903, în prezenţa familiei imperiale a ţarului Nicolae al doilea, a peste trei sute de mii de credincioşi şi a unui sobor de slujitori condus de mitropolitul Petersburgului, a fost
