Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Legătura dintre Sfinții Serafim de Sarov și Paisie de la Neamţ

Legătura dintre Sfinții Serafim de Sarov și Paisie de la Neamţ

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Documentar
Un articol de: Ionuț-Daniel Barbu - 09 Ian, 2022

Un lucru mai puțin cunoscut este legătura indirectă a Sfântului Serafim cu marele stareț Paisie prin mișcarea isihastă din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Această realitate istorică și duhovnicească comună Bisericilor Ortodoxe Rusă și Română poate fi considerată o punte și o completare a receptării actuale a sfântului rus în România prin cărțile traduse și lăcașurile înălțate în cinstea sa.

Privind istoria rela­țiilor dintre cele două Biserici Ortodoxe surori, putem spune că legătura cea mai importantă și semnificativă se concentrează în jurul curentului paisian. Prezența sutelor de ucenici ruși și ucraineni ai Sfântului Paisie Velicicovschi (1722-1794) în Moldova poate constitui un temei al pătrunderii Sfântului Cuvios ­Serafim în tradiția Bisericii ­Ortodoxe Române.

După observația lui Serghei Cetvericov, „sub înrâurirea sta­rețului Paisie Velicicovschi, în monahismul răsăritean s-au format nenumărați călugări remarcabili, întru totul deprinși cu învățăturile starețului lor”. Deși în general se știe că influența lui Paisie Velicicovschi s-a evi­dențiat mai ales în stareții de la Mănăstirea Optina, trebuie precizat că spiritualitatea filocalică s-a manifestat și în personalitatea starețului de la Sarov. Este acceptat faptul că Sfântul Serafim ocupă un loc important printre figurile strălucite ale re­nașterii spirituale din Ortodoxie, căreia i-a fost contemporan. ­După cum scrie teologul rus din America I.M. Konțevici, într-un studiu despre renașterea isihastă în Rusia, „Cuviosul Serafim de Sarov a fost cel mai strălucit contemporan al nou renăscutei școli a nevoinței și a lucrării lăuntrice”.

Filocalia slavonă a Sfântului Paisie şi renaşterea duhovnicească în Rusia

Așa cum se cunoaște, în fruntea acestei mari mișcări spirituale s-a aflat „Filocalia”. Editarea monumentalei lucrări realizate de ­Paisie Velicicovschi - „Dobrotoliubie” (iubire de bine) sau, după supra-denumirea cercetătorului Dan Zamfirescu, „Biblia ascetismului slav” a fost continuată în limba slavonă de alte opt ediții până la începutul secolului XX. O reeditare din zilele noastre a văzut lumina tiparului chiar la Bucu­rești, în anul 1990, îndată după căderea regimului comunist. Apariția Filocaliei slavone a reprezentat în sine un eveniment spiritual și cultural foarte însemnat. Conform Enciclopediei Ortodoxe (Ruse), „Filocalia Slavonă a Sfântului Paisie, iar mai apoi ­Filocalia Rusă a Sfântului Teofan Zăvorâtul, care a suportat câteva ediții, au devenit cărți fundamentale ale nevoitorilor ruși din veacurile XIX-XX și au slujit luminării spirituale a poporului simplu și, în parte, a intelectualilor”.

De aceea poate fi considerat că la acest eveniment-fenomen pot fi raportate toate marile perso­nalități duhovnicești ale ultimelor două secole. După expresia profesorului rus Dionisie Şlenov, „în mod deosebit în Răsărit, până în prezent, Filocalia rămâne enciclopedia fundamentală a vieții duhov­nicești”. În ceea ce privește influența paisiană asupra monahismului rusesc, într-o lucrare a sa despre mistica ortodoxă, teologul Ioan Meiendorf vorbește despre două cazuri principale: „Începând cu primii ani ai secolului al XIX-lea, în centrele spirituale răspândite pe întreg cuprinsul Rusiei a început să apară monahismul isihast inspirat direct de ucenicii lui Paisie sau de cei care se aflau sub influența lui indirectă. În curentul acestei reînnoiri se disting două cazuri extraordinar de importante: stareții de la Optina și personalitatea unică a marelui sfânt al Bisericii Ortodoxe contemporane - Cuviosul ­Serafim de Sarov”.

Sfântul Serafim şi amintirea despre Cuviosul Paisie

Cu privire la renumele duhovnicesc al Sfântului Paisie Velicicovschi în epocă, acesta i-a fost destul de cunoscut Cuviosului Serafim. El recunoștea în sta­rețul trăitor în Moldova „marca autentică” a monahismului din acea vreme. Serafim de Sarov, trecut la cele veșnice în anul 1833, nu putea să afle despre Paisie din vreo biografie scrisă a acestuia. Prima lucrare în limba rusă despre viața și activitatea lui Paisie Velicicovschi - traducerea biografiei alcătuite de ucenicul său, Platon - a fost editată în anul 1847, la Mănăstirea Optina. Însă Sfântul Serafim, cu siguranță, auzise de Paisie prin intermediul Filocaliei și al sutelor de ucenici ai acestuia răs­pândiți în întreaga Rusie. Pe lângă lectura asiduă și împlinirea povă­țuirilor filocalice, însuși Sfântul Serafim, în calitate de îndrumător duhovnicesc experimentat, îi încredințează pe doi dintre ucenicii săi unor stareți care la rândul lor fuseseră ucenici ai Cuviosului Paisie. Despre aceasta aflăm de exemplu din viața fostului ucenic al starețului de la Sarov, Iona Miroșnicenko, care a fost îndrumat de Sfântul Serafim să-și continue nevoințele monahale pe lângă stareți pro­veniți dintre ucenicii Cuviosului Paisie. Astfel, Cuviosul Iona din Kiev (1802-1902) relatează într-o scrisoare a sa către ober-procurorul Sfântului Sinod, Constantin Petrovici Pobedonosțev, despre ucenicia sa pe lângă starețul ­Serafim. El a viețuit în preajma cuviosului opt ani, între 1824 și 1832. Spre sfârșitul vieții lui, descrie ucenicul Iona, Sfântul ­Serafim, prin însăși binecuvântarea Maicii Domnului, i-a sfătuit pe el și pe un alt frate, Alexie, să meargă către anumiți stareți ­harismatici, toți ucenici ai lui ­Paisie Velicicovschi.

Stareţii ucenici ai Cuviosului Paisie, noi îndrumători în Rusia

Sfântul Serafim numește câțiva stareți, arătând ucenicilor săi calea duhovnicească pe care trebuie să o urmeze. Iată în ce mod părintele duhovnicesc, îna­inte de sfârșitul său pământesc, manifestând o grijă spirituală testamentară, nu îi lasă orfani pe ucenicii săi, ci îi îndrumă concret: „Tu, frate Alexei, mergi la înțe­leptul stareț Teofan de la Valaam, iar tu, frate Iona, mergi la sihăstria Beloberjeski, la înțe­leptul stareț schimonah Teodor, ucenic al arhimandritului Paisie de la mănăstirea moldoveană Neamț, și-i fii lui credincios ca și mie. Totuși, multă vreme nu veți fi împreună, pentru că îl vor izgoni. Atunci el te va da înțelep­tului stareț Atanasie, numit îna­intevăzător, însă nici lângă acesta nu vei fi multă vreme. Peste doi ani se va muta la cele veșnice. Atunci, iubitorul de Dumnezeu stareț Atanasie te va îndruma către un alt părinte Atanasie, înțelept și experimentat stareț. Toți aceștia sunt ucenici ai arhimandritului Paisie. Cu toții, precum și alții împreună cu ei, au venit din Moldova, ferindu-se de năvălirile turcești”.

Prin enumerarea câtorva sta­reți veniți din Moldova poate fi admis faptul că Sfântul Serafim i-a cunoscut chiar personal pe aceștia sau, în orice caz, că aprecia în mod deosebit obștea monahală nemțeană. Astfel, prin intermediul ucenicilor paisieni, pe de o parte, și prin însușirea Filocaliei traduse în Moldova, pe de altă parte, se poate spune că s-a realizat o anume legătură duhovnicească și istorică între Sfinții Paisie Velicicovschi și ­Serafim de Sarov.

Așadar, este important de menționat că în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, în sânul tradiției ortodoxe românești au existat condiții optime pentru dezvoltarea și răspândirea monahismului isihast. Această stare de lucruri a contribuit în mod esențial la împreuna-lucrare a monahilor ruși, ucraineni și români și, ulterior, la răspândirea practicii isihaste din Moldova în toată Rusia. Drept urmare, trebuie evidențiată o latură mai puțin cunoscută, anume legătura Ortodoxiei românești cu așa-numitul fenomen al stărețimii ruse, care se află într-o strânsă legătură cu cei doi mari sfinți.

Citeşte mai multe despre:   Sfantul Paisie de la Neamt  -   Sfantul Serafim de Sarov  -   isihasm