Urcând treptele Templului din Ierusalim şi pusă de Sfinţii și Drepții ei Părinţi, Ioachim şi Ana, după făgăduinţa cea sfântă, în grija lui Dumnezeu, Preacurata Fecioară se arată înaintea tuturor ca Eva
Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți frați și surori în Domnul, Continuând o frumoasă tradiţie începută în anul 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul
Pentru creştinii din vremea Sfântului Grigorie Palama şi pentru cei de astăzi, în vremuri extrem de tulburi, principala problemă nu este „cum să înainteze prin credinţă pentru a-L întâlni pe Hristos în vii
Cu siguranță, paisianismul este curentul eminamente isihast, dar varianta culturală a acestuia, deoarece reprezintă întoarcerea la operele Sfinților Părinți, la esența care a dat naștere marilor trăitori
Isihasmul nu este numai o mișcare duhovnicească, înțeleasă în sens istoric, ci este un mod de viață autentic, însăși viața Bisericii pătrunsă de Duhul Sfânt; este iubirea lui Dumnezeu pentru oameni și mod
La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București s‑a desfășurat miercuri, 2 noiembrie, o conferință despre isihasm și legăturile acestuia cu domeniul psihologiei. Cei prezenți au avu
Marea noutate a învățăturii Sfântului Grigorie Palama pentru omul modern este tocmai punctarea faptului că acesta poate participa la toate darurile lui Dumnezeu nu separat, nu numai sufletește, ci și
Rugăciunea este ispășirea păcatelor și împăcarea omului cu Dumnezeu, pod de trecere peste râul ispitelor și scut de apărare în fața necazurilor, risipire a deznădejdii și dovadă a nădejdii, curmare a
Parte esenţială a unei ascendenţe duhovniceşti întărite pe experienţa isihastă a marilor sfinţi din Oltenia, Mănăstirea Frăsinei a născut în decursul istoriei părinţi cu viaţă îmbunătăţită,
Există o legătură de suflet între cei care trec pragul Sfintei Mănăstiri Frăsinei şi părinţii care, din rânduiala lui Dumnezeu, au vieţuit, s-au nevoit şi s-au rugat în aceste locuri. La loc de mare
În aceste zile luminate de praznicul Adormirii Maicii Domnului ne gândim în mod special la smerenia Născătoarei de Dumnezeu care ni se arată în mai toate icoanele sale, și îndeosebi în cea a adormirii sale.
Încununarea mistică a vieţuirii în Hristos, sau „spiritualitatea integrală” despre care vorbeşte părintele profesor Dumitru Stăniloae, se poate defini în termenii rugăciunii isihaste. Secolul al 14-lea a
Viețuirea creștinului în Biserică nu a fost și nu este lipsită de ispite, dintre care unele sunt mai vădite, iar altele mai ascunse. Poate că două dintre acestea au darul de a îngloba majoritatea pericolelor pe
Biserica noastră îl cinstește astăzi pe unul dintre cei mai importanți părinți isihaști români din veacul XX. El s-a desăvârșit duhovnicește în Țara Sfântă, în pustiul Hozevei, locul unde, în decursul
Sfântul Efrem, cel care s-a nevoit în pustia Katunakiei, este unul dintre fiii duhovnicești ai lui Gheron Iosif Isihastul, marele dascăl al Rugăciunii lui Iisus. El a primit și a transmis mai departe
„Dumnezeu este lumină” (I Ioan 1, 5), zice dumnezeiescul Ioan, întâiul teolog al Bisericii. Este lumina întru care cerescul Părinte l-a plăsmuit pe om după asemănarea Fiului Său, lumina izvorâtoare de
Scolastica apuseană consideră botezul o dimensiune „mistică”, de intrare în cele nevăzute și transcendente. Dar sensul lui „mister” nu-l presupune și pe cel baptismal, al lepădării de sine. La rândul ei
Isihasmul românesc a avut și o influență teologică și culturală, benefică asupra creației teologice românești, căreia i-a permis să se mențină pe linia spiritualității patristice, în vreme ce
Sfântul Grigorie Palama, interpret fidel al tradiţiei biblice şi patristice, vede că există şi pătimiri comune sufletului şi trupului, care nu întinează nici mintea şi ajută şi trupului să urce împreună
Practica rugăciunii isihaste a înflorit pe meleagurile Olteniei prin lucrarea plină de har a Sfântului Nicodim de la Tismana. Valuri de lumină sfântă s-au revărsat peste oameni şi locuri, dar mai ales în sfinte
În cercetarea tematică, ar fi destul de dificil de trasat o linie de demarație între ascetica și mistica simeoniană, de vreme ce Sfântul Simeon Noul Teolog abordează mereu teme de ascetică în dimensiunea lor
