Parte esenţială a unei ascendenţe duhovniceşti întărite pe experienţa isihastă a marilor sfinţi din Oltenia, Mănăstirea Frăsinei a născut în decursul istoriei părinţi cu viaţă îmbunătăţită,
Parte esenţială a unei ascendenţe duhovniceşti întărite pe experienţa isihastă a marilor sfinţi din Oltenia, Mănăstirea Frăsinei a născut în decursul istoriei părinţi cu viaţă îmbunătăţită,
Există o legătură de suflet între cei care trec pragul Sfintei Mănăstiri Frăsinei şi părinţii care, din rânduiala lui Dumnezeu, au vieţuit, s-au nevoit şi s-au rugat în aceste locuri. La loc de mare
În aceste zile luminate de praznicul Adormirii Maicii Domnului ne gândim în mod special la smerenia Născătoarei de Dumnezeu care ni se arată în mai toate icoanele sale, și îndeosebi în cea a adormirii sale.
Încununarea mistică a vieţuirii în Hristos, sau „spiritualitatea integrală” despre care vorbeşte părintele profesor Dumitru Stăniloae, se poate defini în termenii rugăciunii isihaste. Secolul al 14-lea a
Viețuirea creștinului în Biserică nu a fost și nu este lipsită de ispite, dintre care unele sunt mai vădite, iar altele mai ascunse. Poate că două dintre acestea au darul de a îngloba majoritatea pericolelor pe
„Dumnezeu este lumină” (I Ioan 1, 5), zice dumnezeiescul Ioan, întâiul teolog al Bisericii. Este lumina întru care cerescul Părinte l-a plăsmuit pe om după asemănarea Fiului Său, lumina izvorâtoare de
Sfântul Efrem, cel care s-a nevoit în pustia Katunakiei, este unul dintre fiii duhovnicești ai lui Gheron Iosif Isihastul, marele dascăl al Rugăciunii lui Iisus. El a primit și a transmis mai departe
Biserica noastră îl cinstește astăzi pe unul dintre cei mai importanți părinți isihaști români din veacul XX. El s-a desăvârșit duhovnicește în Țara Sfântă, în pustiul Hozevei, locul unde, în decursul
Scolastica apuseană consideră botezul o dimensiune „mistică”, de intrare în cele nevăzute și transcendente. Dar sensul lui „mister” nu-l presupune și pe cel baptismal, al lepădării de sine. La rândul ei
Isihasmul românesc a avut și o influență teologică și culturală, benefică asupra creației teologice românești, căreia i-a permis să se mențină pe linia spiritualității patristice, în vreme ce
Sfântul Grigorie Palama, interpret fidel al tradiţiei biblice şi patristice, vede că există şi pătimiri comune sufletului şi trupului, care nu întinează nici mintea şi ajută şi trupului să urce împreună
Practica rugăciunii isihaste a înflorit pe meleagurile Olteniei prin lucrarea plină de har a Sfântului Nicodim de la Tismana. Valuri de lumină sfântă s-au revărsat peste oameni şi locuri, dar mai ales în sfinte
În cercetarea tematică, ar fi destul de dificil de trasat o linie de demarație între ascetica și mistica simeoniană, de vreme ce Sfântul Simeon Noul Teolog abordează mereu teme de ascetică în dimensiunea lor
Reînnoirea isihastă a monahismului românesc prin lucrarea neobosită a Sfântului Paisie de la Neamț a însemnat o dezvoltare fără precedent a traducerilor patristice în limba română, dar mai cu seamă o
Isihasmul reprezintă esența tradiției creștin-ortodoxe. O afirmație care străbate, ca un fir călăuzitor, secolele. O afirmație făcută prin cuvintele, scrise sau spuse, ale sfinților, dar mai ales o afirmație
Războiul duhovnicesc nu are început sau sfârșit. Și, de aceea, nici folosirea rugăciunii, cea mai importantă armă în această luptă sufletească, nu trebuie să înceteze până când nu suntem izbăviți de
Isihasmul reprezintă o practică veche în tradiția răsăriteană, ale cărui origini trebuie căutate în actul însuși al nașterii monahismului, ca retragere de lume și căutare a
Isihasmul este un cuvânt de origine greacă, însemnând tăcere, liniște și concentrare interioară. Acesta reprezintă o tradiție ascetică din secolele IV-V, dar s-a organizat ca o mișcare de
Harul Întrupării arată că Dumnezeu nu mai caută interdicţiile Decalogului, ci mutarea prin har a Legii în inimi pentru vindecare, plinire şi sfinţire. Chipul lui Dumnezeu prin Legea Vechiului
Ne rugăm, spuneam, cerându-I „ceva” lui Dumnezeu și - mult mai rar sau poate chiar niciodată - mulțumindu-I pentru tot ce ne dă și primim de la El. Dar rugăciunea cinstită și adevărată ne
Isihasmul, ca disciplină ascetică, a apărut în mediile monahale şi s-a născut ca învăţătură teologică în secolele IV-V. Tradiţia Răsăritului, de-a lungul căreia se va dezvolta isihasmul,