„Cum se rugau sfinții isihaști?”

Rugăciunea este ispășirea păcatelor și împăcarea omului cu Dumnezeu, pod de trecere peste râul ispitelor și scut de apărare în fața necazurilor, risipire a deznădejdii și dovadă a nădejdii, curmare a întristării și aducătoare a bucuriei, stârpire a mâniei și maică a păcii și a liniștirii, izvor al virtuților de chip dumnezeiesc, hrană sufletului, luminare minții, rodire nevăzută, tezaur ceresc pentru călugări și mireni, urcuș al minții către Dumnezeu pentru că grăirea cu Dumnezeu reprezintă o înălțare către El. Precum respi­rația este procesul fiziologic fundamental al organismului uman, așa rugăciunea este funcția vitală a organismului teandric constituit de Biserica lui Hristos. În calitate de respirație a Bisericii în Duhul Sfânt, rugăciunea a constituit, în mod firesc, dintotdeauna un element central al preocupărilor spiritualității ortodoxe.

În orbita acestor preocupări se situează și volumul intitulat „Cum se rugau sfinții isihaști?” al părintelui diac. dr. Florin-Ciprian Petre și publicat de Editura Cuvântul Vieții, apariție editorială cu atât mai pre­țioasă cu cât se încadrează armonios în sfera de dezbatere a temelor specifice Anului 2022, proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț.

Volumul „Cum se rugau sfinții isihaști?”, al doilea al Seriei Monastica a editurii mai sus numite, reprezintă fericita adaptare în română a dizertației cu care diac. dr. Florin-Ciprian Petre și-a încununat studiile universitare de masterat în domeniul teologiei desfășurate la Universitatea din Strasbourg.

Prin intermediul acestei cărți autorul intenționează să ne familiarizeze cu practica isihastă centrală, și anume cu rostirea repetată, în mod neîncetat, a Rugăciunii inimii, potrivit învățăturii despre ea pe care Sfântul Grigorie Palama o oferă în cadrul celor trei seturi a câte trei lucrări în Apărarea sfinților isihaști, care aveau să fie, ulterior, cunoscute și ca Triadele acestui exponent și apărător al isihasmului și al dreptei credințe, în contextul controversei isihaste - episodul cel mai important din istoria spiritualității ortodoxe după perioada celor șapte Sinoade Ecumenice.

Înainte de a ilustra gândirea teologică palamită cu privire la rugăciunea isihastă prin analizarea mai multor fragmente importante din mai sus amintitele Triade, autorul oferă, în scop propedeutic, o pre­ți­oasă prezentare preliminară a tradiției mișcării isihaste, evocând personalitățile ilustre ale isihasmului secolelor IV-XIV și amintind contribuția acestora. În acest context, autorul acordă o importanță specială celor trei variante, consemnate în scris, ale metodei psihofizice de practicare a rugăciunii neîncetate, și anume cea a lui Pseudo-Simeon Noul Teolog, cea a Sfântului Nichifor din Singurătate și cea a Sfântului Grigorie Sinaitul.

Evocarea celor mai prolifici repre­zentanți ai isihasmului, de la Sfântul Antonie cel Mare, socotit de tradiția filocalică drept iniția­torul mișcării isihaste, până la Sfântul Grigorie Palama, sintetizatorul aces­tei tradiții monahale, în acea vreme, milenare, i-a oferit autorului prilejul de a propune cititorului o con­cisă istorie a genezei și a evo­lu­ției, precum și a rolului rugăciunii isihaste în contextul mișcării monahale omonime.

În privința expunerii analitice a gândirii teologice palamite cu privire la rugăciunea neîncetată, autorul s-a concentrat asupra contri­buției Sfân­tului Grigorie Palama în (re)afir­marea importanței trupului uman și a virtuților trupești, și a centralității inimii în actul rugăciunii isihaste, a rolului acestei rugăciuni atât în privința mântuirii, cât și în cea a îndumnezeirii omului, precum și în evidențierea caracterului sintetic al învățăturii palamite despre rugăciune în raport cu discursul biblic și cel patristic anterior lui.

Volumul impresionează nu numai prin conținut, ci și prin stilul literar elegant, antrenant, aerisit și totodată concis al autorului, precum și prin formatul practic de prezentare, aceas­tă „cărticică” despre rugăciunea isihastă putând fi lecturată cu ușu­rință atât la cămara de studiu, cât și în spațiul liber și în călătorie.

Ca omagiu adus sfinților isihaști, în general, iar între aceștia Sfântului Grigorie Palama, în special, și în calitate de pledoarie discretă pentru practicarea Rugăciunii inimii, volumul intitulat interogativ „Cum se rugau sfinții isihaști?”, alcătuit din cinci capitole încadrate de introducere și concluzii, toate precedate de prețiosul Cuvânt înainte semnat de preot dr. Ștefan Zară, este destinat unui public larg. Practic, destinatarul-cititor al acestei cărți este, în ultimă instanță, oricine ar dori să se edifice cu privire la rugăciunea neîncetată, așa cum a fost ea practicată în tradiția isihastă și a cărei practică a fost expusă apologetic în cuvinte de aur de către Sfântul Grigorie Palama, campionul isihasmului secolului al XIV-lea și al mișcării isihaste a tuturor timpurilor.

Încredințându-se companiei eruditului diac. dr. Florin-Ciprian Petre, cititorul se va afla, la finalul lecturii, nu numai edificat în pri­vin­ța rugăciunii practicate de cei care au îmbrățișat liniștirea, ci și transformat, pătruns de mireasma du­hului rugăciunii isihaștilor, și impulsionat să-i imite prin practica­rea rugăciunii monologice în așa fel încât, prin invocarea repetată a numelui lui Iisus Hristos, să fie locuit de Duhul lui Dumnezeu care dă nu numai rugăciune, ci și stare de rugăciune celui ce se roagă.